HaiHui prin tara

IMG_20160804_163708

Asta vara, mai exact pe la inceput de august, eram intr-o perioada extrem de aglomerata si de agitata din toate punctele de vedere. Nu-mi gaseam locul, renuntam la altele si tot asa. Simteam demult ca am nevoie de o vacanta, dar perioada aia se lasa asteptata…pana cand…

Intr-o miercuri am zis: GATA! PLEC IN VACANTA! Si asta am facut. Mi-am facut bagajele, am bagat cainii in masina si am plecat. Aveam in cap o destinatie cu dor, in sanul careia petrecusem cu oameni frumosi si primitori, acum vreo 9 ani, clipe frumoase, BISTRITA. Mai exact, Pasul Tihuta. E o vila cu circuit inchis, cu liniste, aer curat, trece din cand in cand un autocar ce duce turisti sus, la Castelul Dracula si atat. De jur imprejur am doar verde. Peste tot verde. Deschid seara geamul de la bucatarie si aud greierii cum isi canta sonatele…o minunatie. Aici voiam sa ajung si sa stau o perioada, sa uit de tot si sa imi limpezesc mintea.

Pana aici e cale lunga si pentru ca am plecat tarziu, nu am ajuns in Bistrita din prima zi.

Primul popas l-am facut la Predeal, la Dragului. Am mancat ceva si mi-am vazut mai departe de drum.

Brasovul l-am vazut din masina. Schimbat, fata de cum l-am lasat eu acum 5 ani. Schimbat in bine, chiar. Mi-a placut. A fost o placere pentru mine sa locuiesc in Brasov si sa il revad acum.

De la Brasov am cotit-o spre Sighisoara. Am gasit-o full. Initial intentionam sa innoptez in zona, dar nu am gasit nimic disponibil. Peste tot unde ma opream, dadeau din umeri si ziceau: „turismu, doamna, turismu’, merge turismu!”. Adevarul e ca era plin de straini! Sa aflu de la doua vile mai incolo ca e ceva festival local si vin oameni si de prin alte zone. Am plecat…

Al doilea popas, unde am si innoptat de altfel a fost la Targu-Mures. Preturi decente. Am dat 100 de lei pe camera, fara mic de jun, curat in camera, apa calda, caldut in camera, foarte ok. La bucatarie cam bazaia musca, dar la cat erau de calmi oamenii, nu prea parea sa-i deranjeze. Motelul de 3* cica si e PetFrendly. Dimineata la 6 am plecat.

Am luat urmele Reghinului, unde am si luat micul-de-jun. Oamenii astia nu se grabesc, pe bune. Sunt pe slow motion. Ma rog, am mancat si am parasit cat se poate de repede Reghinul…

Bistrita ma astepta. Am ajuns! Am gasit-o, exact asa cum o stiu eu de acum 10 ani. Sau cel putin oamenii la fel de inceti si la fel de rabdatori, de „ce atata graba?”. Curata si pe oriunde te-ai duce, Bistrita e inflorata. Toata numa’ o floare. Am dat buzna cum am ajuns la placintarie, singura din Bistrita care face placintele pe vatra, in fata ta. Am luat 2 din fiecare si am plecat. Am cautat un ING, abia am gasit, era ascuns la parterul unui bloc pe unde mai trecusem de cel putin 2 ori…Bistrita. Deja eram de acolo. Am luat-o cetinel spre Piatra Fantanele. Pe drum m-am oprit evident sa imi iau pere. De cand poftisem la perele alea…tari. Si la prunele alea…

Am ajuns in final in Piatra Fantanele, dupa vreo 3 ore petrecute-n Bistrita. Surpriza a fost drumul. Drumul pe care acum 8 ani il strabateam printr-o padure, drum ingust, unde abia aveam loc doua masini, acum era ditamai drumul. Pentru ca nu mai aveam niciun contact al proprietarilor vilei, m-am dus tinta la vecinii de vis-a-vis, cu care ma imprietenisem de prima data. O batranica si un mosulet tare simpatici, singuri, doar ei, in minunatia aia de loc. El 89, ea 79. I-am gasit neschimbati, jur! M-au recunoscut din prima, chiar daca eu tot incercam sa le mai aduc aminte, bunicul ma opreste si-mi zice: ” da’ tu, fata, te stiuu! Hai in casa sa-ti dau o palinca!” De aici ne-am pus la vorba, mult, mult…in final am luat legatura cu proprietarii vilei, mi-au adus cheile si am despachetat. Urma sa fie cea mai misto noapte. Tin minte ca era trecut de 12 noaptea, destul de frig afara, dar a meritat sa dorm cu geamul deschis sa aud greierii cum canta. Dimineata se avea sa fie una cu rasturnari de situatie. Daca initial aveam de gand sa stau in zona si sa ma relaxez, dimineata am decis sa predau cheile bunicutilor mei, sa-i sarut de „la revedere”, promitandu-le ca ma voi intoarce la ei cu prima ocazie, avand in minte…CLUJUL! CLUJ-NAPOCA! Da, asa mi-am inceput cel mai frumos tur al vacantei mele in centru si vest. Am plecat din Bistrita intr-un tur prin tara.

…am ajuns in Cluj. Prima data in Cluj. Eram atat de obosita si de agitata dupa drum, incat nu am apucat sa vad mare lucru din el. Era si Untold in perioada aia, agitatie mare, locuri de parcare putine, oameni nervosi, dar intr-un fel era contrastul de care aveam nevoie. Fusesem intr-o Bistriță calma, ajunsesem intr-un Cluj agitat. Am fost in Cetățuia, de unde am facut o panorama a orasului, am vazut statutia lui Matei Corvin, Biserica evanghelica lutherana, Parcul Central si Casa Tiff, unde am si mancat. Recomand, e PetFrendly si avea o limonada cu visine, de te lingeai pe degete. :)

Seara se lasa, iar eu trebuia sa dorm. De Cluj nu m-am atins sub nicio forma la cazare. Era full tot. Plus imprejurimi. Am luat-o agale spre Turda, unde de altfel am si innoptat.

Recomandarea mea de cazare pentru Turda, merge spre Casa Sarea in bucate. E putin mai scump, dar e extrem de curat. Credeti-ma, imi aleg foarte atent locul unde stau/dorm. Sarea in bucate e foarte selecta si are un mic de jun delicios. Si esti foarte de salina, pe cine coafeaza. Eu am fost in zona si curioasa fiind, am zis sa vad cum e. Ca idee, la 9 deschide, insa oamenii veneau de pe la 7 sa prinda loc. Nu stiam de ce. Mi-am dat seama singura, pe la 9:30, cand deja era coada pana afara pentru intrarea in salina…care, dupa parerea mea nu e cine stie ce, insa oamenii veneau aici pentru tratament. Majoritatea aveau abonament si veneau cu catel, cu purcel, la inspirat aer curat. Imi zicea paznicul ca vin zilnic aproape 7000 de persoane pe zi. Pe langa salina, au si bai termale, unde nu va zic ce babute sexy am vazut…

Am plecat urgent de aici, in directia TIMISOARAA. Cu o oprire scurta la Cetate in Deva, inainte :)

Era duminica. Paseam curioasa sa descopar un nou oras al tarii despre care auzisem doar lucruri frumoase…Timisoara. A fost dragoste la prima vedere! Maine daca mi-ar spune cineva sa ma mut in Timisoara, as accepta. Am apucat sa colind doar prin Piata Unirii si Piata Libertatii, sa vad Catedrala Mitropolitana, Palatul Lofler, Palatul Culturii,Teatrul si Opera, Banca de Scont si Fantana din Piata Unirii. Sunt sigura ca e de vizitat mult mai mult, ceea ce am vazut eu fiind prea putin, motiv pentru care mi-am promis ca trebuie sa ma reintorc cu proxima ocazie si sa stau cel putin o saptamana. S-o cotrobai bine pe Doamna Timisoara, ca tare-mi place. Sunt atat de frumosi si de calzi oamenii aici, mai mare dragul. Am stat la Crişan Apartments, care apropo sunt PetFrendly. Foarte curat si e locul ideal pentru o familie, cu tot cu catel. Are o curticica in fata casei, care e suficienta. M-am simtit asa de bine, atat eu, cat si cateii, iar oamenii au fost asa de primitori si prietenosi. Parca ne stiam de-o viata! 130 lei cazarea pe căsuța asta, dar merita. Exagerat de curat in casa, aranjata cu gust, mobilata cu tot ce iti trebuie(aragaz, frigider, masina de spalat, fier de calcat, tot, ca acasa), TV, WiFi. Foarte dichisita.

S-a crapat de ziua, iar eu am plecat cu acelasi gand, de a mai cunoaste locuri noi. De data asta, am zis sa ma indrept spre REŞIȚA. Mi s-o parut pustie. Parasita. Tristuță. Deloc animata, atmosfera apasatoare, am facut doar ceva poze si am plecat pe Cheile Nerei spre Cascada Bigar, care e undeva in apropiere de Bozovici. GPS-ul a fost atat de derutat de firea mea schimbatoare, incat m-a bagat prin Parcul National Semenic, prin niste serpentine, prin Valiug, prin vai lume. Am innoptat in Valiug, la Gasthof Tirol. O minunatie de loc. Si nu ca o laud eu, dar daca tot nu ai timp sa te duci pana in Tirol, vine Tirolul la tine. Recomand de cazat si mancat aici, musai, iar personalul este awesome! Ca si locul :)

Ratacita fiind, am intarziat putin, dar nu-mi pare rau, ca tot acolo ma asteapta Cascada, care, nu e cine stie ce. Cârd de masini, de Iasi, Bacau, Prahova, Bistrita si multe de Bucuresti, venite sa vada Minunea. E intr-adevar spectaculoasa, dar nu m-a dat pe spate.

Am luat-o la vale spre BAILE HERCULANE, unde am si dormit. Aici, un fel de Mamaia. Mirosea a gogosi, a mici, a bere, muzica populara, manele, vacarm, babute, moşi, cazare full. Am gasit la un hotel, 100 de lei, PetFrendly, nimic de zis. Am facut doar poze, o baie straşnică si somn. Dimineata, am plecat dis-de-dimineata spre ORŞOVA- DROBETA-TURNU SEVERIN. Plimbare pe Dunare cu şalupa, o ora, o ora si jumatate  De incercat musai. 50 lei de persoana, cu vizitarea tuturor obiectvelor turistice: Cazanele Mici, Cazanele Mari, Tabula Traiana, Chipul Regelui Decebal, Manastirea Mraconia, Manastirea Sfanta Ana, tot. Are baiatul vorbele la el, lasati-va ghidati. O sa va placa. Se poate ajunge si cu masina, dar nu are acelasi farmec.

Cu aceasta plimbare, in care am lasat vantul sa-mi patrunda-n pletele razlete pe salupa care se lovea cu putere de valurile Dunarii, se cam incheie si aventura mea. Din Drobeta am luat-o spre Strehaia, Filiasi, Craiova( oprire la Parc Comanescu si fotografiat podul din cadrul parcului), Pitesti si in final Bucuresti.

Au fost 28 de orase》6 case schimbate》6 zile de hoinarit si cunoscut locuri noi》168 de ore de explorat》1655 km de condus》10,080 minute de respirat aer nou si trecut.

 

Toata aventura m-a costat 2565,32 lei, din care:

  • 379,21 lei NON FOOD
  • 539,16 lei FOOD
  • 857,68 lei CARBURANT( consum mediu la masina 7%)
  • 715 lei CASH
  • 620 lei CAZARE

Cu ce am ramas? Cu amintiri placute in banca de amintiri, cu promisiuni de revenire in niste locuri, cu speranta ca inca mai pot fi femeia aia imprevizibila care aici e in varful patului citind, aici gateste, aici isi face bagajele si pleaca in aventuri, rasturnand totul cu susul in jos. Uneori e bine sa mai iesim din zona asta de confort si sa ne provocam. Sunt o fire extrem de curioasa, imi place sa provoc si sa ma provoc, ma incarca, ma invat pe mine, invat lucruri noi si uite cum merg iar in sfera lui ” a invata” fara sa vreau. Sunt de perere ca prin provocari, prin joc si joaca asimilezi mult mai usor informatia si cunosti mult mai usor lucruri, oameni, locuri. Sigur, ceea ce am facut eu aici a fost un joc si o joaca asumata, gandita, pusa pe hartie, cu harta si creionu-n față prin benzinarii, trasee facute prin hoteluri, cu oprit pe drepata, scos harta si resetat, cu mult ceai, dar cu satisfactii si impliniri imense la sfarsit! Jucati-va, jucati-va oameni mari! Provocati-va! E asa de fain :)

IMG_20160807_231458Timisoara

img_20160813_132736Cascada Bigăr.

Pentru mai multe imagini din aventura si nu numai, follow me pe contul de instagram.

 

 

Continue Reading

69 de motive pentru care sa mergi sa vezi Selfie69

screenshot_2016-10-22-17-34-36-1

Era intr-o sambata cred.  Sambata pe care mi-o petreceam cu mama. O data la o anumita vreme sau oricand ne vine si nu avem treaba, avem o zi a noastra, mamă-fiică. Voia la film. Vazuse ea sau auzise de un film, „Mame bune si nebune”. I-am zis ca da, mergem la film, dar nu la acela. O duc si la acela, dar nu acum. Alegem o premiera, i-am spus.

Si uite-ne pe amandoua, sambata seara, cu niste pungi din sesiunea de shopping, la film, in Baneasa. Eu zgâindu-ma dupa premiere, ea cu nasul in telefon!

– Gata!! îi zic dintr-o data. Mergem la Selfie69! Hai sa platim biletele ca incepe curand.

– L-ai mai vazut? ma intreaba ea vizibil mirata de entuziasmul meu.

– Nu! E premiera…

Acum, sa va spun sincer: nu stiam nimic, dar nimic de filmul asta! Si in general imi place sa merg la filme despre care nu stiu nimic, pentru a-mi face eu o parere mai intai. In cazul de fata nici n-am citit distributia, dar cum mintea mea e putin perversa uneori, acel selfie a aprins in mine luminita, iar acel 69 a fost scateia de care aveam nevoie. Imi si imaginam…selfie, 69… Nici n-am citit ca e romanesc. Am aflat abia dupa ce a inceput. Atat de bine…ma rog.

A fost cea mai buna alegere a mea! Am ras mult si cu pofta la film, atat eu, cat si doamna din dreapta mea, mama. Happy day! :)

Si-acum…69 de motive de la mine si mama, sa mergeti sa vedeti filmul.

1. E film romanesc. Unul fain.

2. E despre iubire, actiune si ceva sex.

3. E un film despre tineri, cu tineri.

4. O sa razi mult. Dar mult. Si daca pana si mama, care e criticul criticilor filmelor a râs, inseamna ca e de ras!

5. Te ajuta sa te intelegi. Pe tine, pe cel/cea de langa tine, pe prietenii tai.

6. E cu adrenalina si strans din dinti la unele faze, dar tocmai, fazele alea dau filmului ce e al filmului.

7. Sa te duci sa-l vezi, macar o data, pentru ca e cu MAGIe..magia aia ce te tine in priza pe toata perioada filmului.

8. Magi aka Vlad Logigan. Atat zic!! :) Du-te si vezi de ce…

9. …pentru ca e o combinatie misto intre iubire, porn, senzualitate, umor.

10. …pentru ca apar in scena actori, precum Maia Morgenstern sau Razvan Vasilescu, pe care ii vezi altfel decat esti obisnuit la teatru cu ei.

11. …pentru ca vezi cum un pariu iti poate schimba viata, in bine uneori si te descoperi.

12. …pentru ca e despre prietenie si „toti pentru unul si unul pentru toti”.

13. Daca iti plac rachetele sau esti pasionat de subiect, gogogo, nu mai astepta. Brain aka Alex Călin te asteapta!

14. „Nu te poti numi barbat daca nu ai fost macar o data in viata ta la curve”. Daca te coafeaza aceasta maxima, da fuga in sala de cinema. Cineva acolo sigur te asteapta sa vii. E Mihai aka Sali Levent. Profesorul tau de sex din film.

15. Pentru ca dupa ce vezi filmul asta, urmatoarea etapa e sa vrei sa mergi la teatru sa ii vezi pe unii din actori.

16. Pentru ca e cu emotie.

17. Cu veselie.

18. Cu reactii pozitive in sala.

19. E o comedie efervescenta, ce te tine in priza tot timpul.

20. Pentru ca te relaxeaza dupa o supermegaextra zi stresanta in trafic sau la job.

21. Pentru ca se lasa cu ras. Mult. Si…

22. Pentru ca rasul decongestioneaza muschii si elibereaza hormonul fericirii, o sa pleci acasa fericit. O sa pleci alt om. O sa pleci zambind.

23. Pentru ca o sa vrei sa il vezi si a doua ora. Si a treia…

24. …pentru ca demonteaza mitul ala conform caruia casatoria e plicticoasa si nu aduce fericirea…

25. Pentru ca trebuie sa fi trait macar o data putin din ceea ce au trait personajele in film.

26. Pentrju ca te ajuta sa iti faci prieteni noi

27 . Pentru ca iti solidifici relatia cu amicii actuali. E de preferat sa fie vazut in gasca.

28. Pentru ca it’s a fucking love storry

29. Pentru ca aflii cu ocazia filmului, daca te duci cu mama, ca in cazul meu, ca nu stie ce inseamna blow job, xoxo, bf si tot asa. Am ras amandoua la scena asta.

30. Pentru ca mie mi-a creat o si mai buna legatura cu mama dupa ce am iesit de la film. Zambeam.

31. O sa iti dai seama cum gandesc tinerii si o sa stii cum sa te comporti cu ei.

32. …pentru ca am invatat lucruri noi. (Mama)

33. …m-a ajutat pe mine ca mama/parinte sa imi mai dau seama inca o data cum gandesc tinerii, cei cu care lucrez astazi, facandu-ma sa fiu mai maleabila in ceea ce ii priveste. (Mama)

34. …pentru ca e cu umor. Mult. Si unde nu e umor, nimic nu e. Sau cel putin eu asa functionez. Cu zambete, cu umor. Imi place sa fiu inconjurata de oameni veselei, voiosi, dinamici, plini de magie si energie. Si cam despre asta e filmul…

35. … stiu la ce o sa ma astept cu taica-tu de la tine. ( mama)

Ps: nu stiu la ce s-a referit cu asta…

36. …asa am aflat si eu ce inseamna blow job si bf, ca atunci cand te intrebam spuneai ca ai treaba…( mama)

37. Recomand mamelor, taților sa se duca la film impreuna cu fii/fiicele, daca sunt luati sau lasati sa intre in sala de cinema, pentru ca va ajuta sa vi invatati si va alatura mai mult de ei, invand astfel, noi, parintilor, sa fim mai toleranti si mai „de gaşcă”.  (Mama)

38. Toti parintii in sala de cinemaaa! E cu tinerei, pana la urma o viata avem, nu tre’ sa ne simtim si noi tineri? Selfie69 e pentru noi, parintii tineri. (Mama)

39. E cu ce imi place mie, mamă: actiune, umor, iubire, sex, adrenalină, tot ce trebuie! (Mama!!!)

40. „Cred ca ma apuc si eu te gatit niste „prăji” ” (mama!!!)

41. Aflu lucruri noi despre mama…

Iar pentru celelalte 28 de motive, va las cu o imagine… pentru care m-am dus si a doua oara la film, fara mama, si a treia si a patra si o sa ma mai duc, ca nu ma satur!

screenshot_2016-10-22-17-34-36-1

Daca ati vazut voi vreun sarut mai fain ca asta in vreun film romanesc, trageti-ma de maneca :)

Lista e deschisa. Daca ati vazut filmul si aveti si alte 28 de motive, haideti la completat! :)

altfel, #hailafilm. Selfie 69 e in cinema.

Continue Reading

A inceput Festivalul National de Teatru!

img_20161006_131303

Azi a inceput a 26-a editie a Festivalului National de Teatru! :)

De azi pana pe 30 avem teatru, mult teatru, asa ca haideti cu mic cu mare :)

Pentru program complet si alte detalii, accesati aici.

Din recomandarile mele:

21.10.2016 – Carousel la Bulandra

22.10.2016 – Marmura la Bulandra

23.10.2016 – Suntem ultimii 5 la TNB

24.10.2016 – Creditul la Godot

25.10.2016 – Baiatul din Brooklyn la Metropolis

26.10.2016 – Cafeneaua la Opera Nationala Romana

27.10.2016 – Peretele la Metropolis

28.10.2016 – Linoleum la TNB

29.10.2016 – Un dusman al poporului la TNB

30.10.2016 – L’Om Dada la TNB

#hailateatru

#unteatrupezi

 

Continue Reading

Cum centura de siguranta mi-a salvat viata

Soferi, pasageri, purtati centura! Centura salveaza vieti!

Am vrut de mult sa scriu despre subiect, dar nu-mi gaseam momentul. Uite ca a venit. Nu e unul placut, dar poate asa mai trag si eu un semnal de alarma.

Azi am avut accident de masina. Primul din viata mea de sofer. Nu are rost sa detaliez in prea multe cuvinte cum s-a intamplat, dar pot doar sa va sfatuiesc ca atunci cand circulati cu masina sa folositi centura! Socul e mare, sperietura aşişderea, stiu. E normal. Eu daca nu purtam centura azi, nu mai scapam…vad sau defapt vedeam atat de multi soferi care nu purtau centura in trafic si ma gandeam cat pot fi de inconstienti…si daca stau bine sa ma gandesc, in primele ore la scoala de soferi instructorul e obligat sa ii prezinte si il invete pe elev anumite reguli de conduita in trafic, printre care, purtarea centurii in trafic este obligatorie! Salvezi viata ta si a celor din jur!

In fine, nu facem scoala acum, dar e bine totusi sa invatam din greseli. Chiar si ale altora. Bunicu-meu, care a fost sofer profesionist la Ministerul Transporturilor, avea o vorba… si inca o mai are : Centura! Pune-ti centura!

Important e ca eu sunt bine, chiar daca masina e varza.

screenshot_2016-10-17-16-19-02

Circulati cu grija!

Continue Reading

„Apus” mana si mi-a facut…

screenshot_2016-10-16-00-21-26-1

Se facea ca ma indreptam spre Bucuresti, de la Iasi, cu avionul. E si mai rapid, dar si mai ieftin decat CFR si chiar decat cu masina personala. Petrecusem o saptamana in Iasi, deci timp destul cat sa dezechilibrez avionul la intoarcere.

Pentru ca am oareşce teama de avion si ma ia cu ameteala la decolare, am decis de data aceasta sa imi iau loc la culoar si foarte in fata, sa nu simt. Am invatat asta, abia dupa ce am zburat cu un Austrian Air care mi-a zdruncinat pana si teaca de mielina ai neuronilor pana si-a gasit culoarul, eu avand loc la geam, fix pe aripa.

In fine, ne imbarcam, urc printre primii, imi asez ce am de asezat in compartiment si fac loc oamenilor. Vecinul meu de scaun ma astepta. Ma asez si eu. In stanga mea, 3 tipi extrem de entuziasmati de plecare, pe modelul : ” Moooo, vezi ca vin! Pregateste-te! „,  in spate o o familie cu un copil, iar in fata mea, zona de Business. Vecinul, nimic. Sta cu nasul bagat in iPhone-ul 4 al lui. Un tip la vreo 45 de ani, plinut, unghii cat de cat ingrijite, mic de statura si cu niste blugi un pic cam stramti, dupa parerea mea. Scot si eu telefonul, ce sa fac…

Gata, pornim. Nu bine ce termina de explicat ce sa facem daca se depresurizeaza avionul, ca de dupa nori apare soarele. Ce face romanul cand il prinde apusul de soare in avion? Exact. Dar cum? Eu am loc la margine, vecinul meu la geam, nenorocitul… si de acum se declanseaza in mine rascoala. Ma simteam si prost ca eram singura care nu scosese telefonul. Scot telefonul si fac o poza. Nu-mi place cum a iesit, asa ca o repet, de data aceasta putin aplecata peste scaunul liber dintre mine si „vecinul meu”. Nu-mi place cum a iesit, sterg si repet, mai aplecata. Nu stiu cum am facut, dar cat timp concentrarea mea era pe poza, avionul a virat dreapta, incercand sa isi gaseasa culoarul, o data cu el si eu, alunecandu-mi fara sa vreau mana pe piciorul stang al vecinului. Rusinata, ma retrag, cerandu-mi scuze. El, vizibil amuzat, imi ia telefonul si imi face o poza la apus. Ma uit la ea si il mai rog frumos sa imi mai faca una, ca nu imi place cum a iesit. Terminam de pozat, ne bagam telefoanele si aud :

– Apropos, Liviu! Incantat!  si imi intinde mana.

– Ioana, imi face placere, zic eu, fâstâcită toata si probabil rosie-n obraji.

– Cu ce ocazie prin Iasi? ma intreaba el.

– Am avut o competitie de alergare. Aveam un oareşce accent de Moldova, dar unul din acela fain, nu exagerat, lucru ce l-a facut cred, sa ma intrebe:

– Esti din Iasi?

– Da! Ii spun. Tu?

– Eu sunt din Iasi, am un magazin si fac des ruta Iasi-Bucuresti. Imi spune asta dintr-o suflare.

– Fain! zic…

Si ne intrerupe stewardesa cu sandwich-urile ei si bautura. Ma uit la ceas, mai aveam maxim 15 minute de zbor. Imi las capul pe spate si incerc sa ma linistesc. Nu pot. Imi dau jos centura si ma duc la baie, apa si-a facut efectul. Mai aveam maxim 15 minute de zbor, da? Eram la baie inca si aud : ” va rugam sa va cuplati centurile de siguranta, ne pregatim de aterizare!”. Nu stiu cum fac, dar in 2 minute sunt la locul meu.

Aterizam. Nici nu apuca avionul sa atinga pista ca deja oamenii din spatele avionului sunt in fata, asta-i regula, exact ca la rată. Astept sa coboare toti, imi iau bagajul si vecinul si iesim. Ne despartim, eu cu un „multumesc, o seara frumoasa”, el cu un „papa, mi-a parut bine” :)

Morala: ai grija unde iti rezervi loc in avion.

screenshot_2016-10-16-00-21-26-1

 

Ps: asta-i poza facuta de mine. Cele facute de Liviu le-am sters. Nu corespundeau. Nici ele, nici fotograful.

 

Continue Reading

Butoiul cu pulbere

img_20161005_232222

Cum era vorba aia : „prost sa fii, noroc sa ai”. Exact asa mi s-a intamplat mie. Era marti, eram in fata casei de bilete si nu eram prea sigura daca sa imi iau bilet la spectacolul asta, asa ca am lasat persoana din spatele meu sa isi cumpere. Mai erau doar 3 locuri! Atat! Doamna a luat doua. Eu am plecat, putin dezamagita. Am ajuns in sala de teatru, mi-am ocupat locul si nu cred ca am stat mai mult de 5 minute si am coborat la casa de bilete. Ma astepta, el…biletul! L-am luat! A fost cea mai buna alegere a mea…

img_20161005_232222

Am vazut Butoiul cu pulbere la TNB. Regia Felix Alexa. Distributia absolut una senzational. Sala full, culmea, de tineri. Balconul stang si balconul drept al Salii Pinctura a fost invadat de tineri, dar nu numai. Eram distribuiti oarecum in mod uniform din punct de vedere al varstei. Tineri, adolescenti, pensionari, elevi, studenti, toate varstele eram. Nu m-am abtinut si i-am intrebat pe elevi…erau clasa a X-a si veneau din Breaza :) da, tocmai din Breaza!

S-a ras mult si e prima data cand vad ca exista o asa dinamica in sala de teatru. Tinerii au fost extrem de receptivi la glume, folosindu-se un limbaj cotidian, dar care ajuta situatia si o facea mai usor de digerat.

Mi-a placut si sunt sigura ca teatrul mai are speranta…daca stim cand, cum si unde sa punctam.

De vazut musai! Alaturi de toate celelalte spectacole. :)

#hailateatru

 

Continue Reading

Temerile mele

E 4:30 ceasul. Nu mai pot sa dorm, oricat de mult m-as chinui, asa ca ma trezesc. Imi deschid telefonul si imi spal un mar.

Aseara am adormit cu teama de a nu auzi alarma telefonului de obosita ce sunt si evident de a nu intarzia la intalnire, pentru ca-mi displac destul de tare oamenii care nu sunt punctuali. Si cum am destul timp si energie cat cuprinde, m-am gandit sa vorbesc putin despre ce mi-e mie teama…despre temerile mele.

Sunt si eu om, am si eu niste temeri. Orice om are. Sunt normale, sunt ale mele. Si chiar daca sunt ale mele, uneori imi vine asa de greu sa vorbesc despre ele, incat… vorbesc! Le spun pe nume, doar asa, sa vad ce se intampla…

Asadar, top 5 temeri/frici ale mele:

  1. Frica de singuratate.
  2. Frica de moarte si de spitale.
  3. Frica de a nu pierde persoane dragi.
  4. Frica de sobolani, serpi, ursi, vulpi, lupi, capuse…
  5. Frica de intuneric.

Si acum sa le luam pe rand. Dar pana atunci, sa ne gandim de unde vin temerile/fricile? Cum de unde? Din ce am aflat de la mine, fricile vin in cea mai mare parte din noi, din mintea noastra si mai preluam o parte si din traumele suferite in copilarie.

Mie de exemplu frica de moarte si spitale mi se trage aproape in totalitate din copilarie. Bunica mea a murit cand eu aveam 6 ani, mama luptandu-se enorm de mult sa o tina in viata, aproape 3 ani, existand momente cand era pur si simplu rupta de oboseala, ma lua de la gradinita si mergeam la spital sa stam cu ea. Acolo nu pot sa zic ca era chiar ce voiam eu sa vad la 5 ani…dar tin minte ca la etajul 6 unde era repartizata ea, vis-a-vis era salonul de reanimare si mereu vedeam flori cand se deschidea usa sau cate un om iesind cu candela din incaperea aia. Iar mirosul…mirosul ala de mancare de spital, combinat cu mirosul de spirt si dezinfectant…asta mi-a ramas cel mai mult intiparit in minte. Lucrurile poate ar fi evoluat altfel daca nu luam contact, nu pot sa imi dau seama. Oricum ar fi fost, nu aveam cum sa stau acasa pentru ca tata venea destul de tarziu, iar cand iesea de la serviciu venea direct la mine, iar bunicul fiind sofer la Institut erau zile cand nici nu venea acasa. Sigur, in ultima vreme, cand situatia era critica, mama isi luase concediu, bunicul la fel, iar eu stateam mai mult cu tata… Pot sa spun ca din experienta asta am invatat mai multe despre prezenta ta ca om in viata cuiva care trece prin niste momente grele, ca asa e viata, ne da si astfel de momente. Faptul ca esti acolo, ca te stie langa el, ca are un umar pe care poate plange sau pur si simplu sa nu se simta singur in clipele alea, ajuta foarte, foarte mult. Poate ca daca la inmormantare, una dintre vecine nu imi spunea ca „mamaie doarme un pic” sau ceva in sensul asta, era mai bine. E extrem de greu la 5 ani sa iei parte la un astfel de eveniment. Parintii mei erau tineri, nu mai trecusera printr-un astfel de eveniment nici unul din ei, nu stiau cum sa-l gestioneze, atat din punct de vedere material sa zicem, dar mai ales sentimental, psihologic, dar am trecut, am discutat, au existat ore de psihoterapie, am constientizat, am reparat cat s-a mai putut si acum ne aducem aminte doar ce trebuie dintr-un astfel de eveniment. „Ironia sortii” face ca dupa bunica, la 4 ani sa moara bunicul( tatal ei) si dupa la 2 ani bunica(mama ei) si dupa tot asa am inceput sa ii pierd, ramand in final cu un bunic din partea mamei si o bunica din partea tatalui, singurii care se mai tin pe picioare zdravan, in ciuda varstei lor.

Frica de singuratate si frica de a nu pierde persoane dragi, se subintelege cred acum de ce si de unde apare. E groaznic sa vezi cum iti pleaca o parte din familie si prietena cea mai buna, pe rand, asa, unu’ dupa altu’ si sa nu ai timp macar sa ii mai strangi o data-n brate…

Frica de sobolani, serpi si toate orataniile alea insirate acolo nu stiu de unde e, dar imi e. Nu m-am intalnit niciodata cu vreo vulpe sau cu vreun urs fata in fata, dar nici nu cred ca imi doresc :)

Cat despre frica de intuneric, ea se manifesta in camp deschis si nou. Acasa de exemplu nu am nicio problema, in schimb in locuri noi, pana ma obisnuiesc, tre’ sa am ceva lumina.

Acestea fiind zise, nu vreau sa dramatizez prea tare fricile mele, ele au fost parte din mine candva, au mai ramas ceva urme, dar in limite normale si le privesc acum si rad de ele si de mine. Fara ele si fara trecutul meu sunt sigura ca nu as fi ajuns aici, pentru ca da, temerile astea sunt un rau necesar care pe mine m-au ajutat sa lupt mai mult, sa stiu de ce sunt in stare, sa ma autocunosc, sa imi stiu limitele, sa ajut, sa iubesc si nu in ultimul rand sa pretuiesc persoanele dragi din viata mea, pentru ca viata e atat de frumoasa, dar pe atat de imprevizibila. Si aici esti, maine nu mai esti.

Inchei cu o poezioara pe care am avut-o de facut candva, tare demult, la ora de Limba Romana despre Mama. A mea a sunat asa:

„Mama mea-i o invingatoare,

dar si o castigatoare!

Cu rabdare ma invata, ca sa am vointa-n viata!

Si sa fiu o luptatoare, dar si o castigatoare! ” Multumesc!

Continue Reading

Dumnezeu se imbraca de la second-hand

img_20161004_230223

Aseara am fost si am vazut „Dumnezeu se imbraca de la second-hand” la TNB.

S-a ras mult si s-a aplaudat cu patos la final, fiind o comedie de-a rasu’- plansu’ , in stil romanesc si pe acordurile muzicii lui Chopin .

Asa cum spune autorul, este ” o scurta istorie a Romaniei moderne, povestita cu ajutorul unui pian fermecat”.

Regia si distributia mai jos, in afisul oficial:

large_dumnezeu_afismare

Continue Reading

Un teatru pe zi

img_20161006_131303

Sunt o fata simpla careia ii place sa mearga la teatru…

Sub deviza un teatru pe zi te scapa de…ce vrei tu( pentru ca da, te scapa) si sub hashtag-ul #unteatrupezi ma veti gasi cel putin o vreme de acum incolo.

E un proiect pur personal ce a luat nastere intr-o seara, la teatru. A fost dragoste la prima vedere. Sunt indragostita iremediabil de teatru. Si nu pare sa-mi treaca magia…

Ce-mi doresc? Sa va indragostiti cel putin la fel de tare precum m-am indragostit eu si sa aduc, atat cat pot, teatrul mai aproape de voi.

Din septembrie de cand merg am cunoscut o sumedenie de persoane, fiecare cu povestile lor, mai mult sau mai putin placute, dar care imi place mie sa cred ca au avut un final placut si undeva acolo, sufletul lor a zambit la ridicarea cortinei.

Acestea fiind spune, va astept aici seara de seara sa vorbim despre teatru.

 

Continue Reading