eu, somnul si kombucha

e primavara, perioada de tranzitie, vremea e capricioada, sistemul imunitar e derutat, nu stim incotro sa o mai luam…cu ce sa ne mai imbracam…cand cald, cand frig…suntem nervosi, nu ne intra nimeni in gratii…

hai sa dau cateva șiretlicuri care pe mine m-au ajutat sa fentez si vremea capricioasa si nervii si sistemul imunitar derutat.

POWER NAP. am auzit prima data denumirea asta la Dani. am citit despre ea si mi-am dat seama ca stiam de el, uneori chiar  faceam. ce este power nap? pe scurt si pe intelesul tuturor, este o ațipire de la 10 pana la 30 de minute. se preteaza pentru cei super ocupati. nu ziceti ca nu puteti, va rog, cand e vorba de voi si de sanatatea voastra trebuie intotdeauna sa puteti, eu asa gandesc; mai mult decat atat, aceste 10, 15, 20 sau 30 de minute pe care le ațipiți au un efect surprinzator. jur. am incercat eu. am cumulat masa de pranz cu acest power nap. efectul? concentrare maxima in taskurile pe care le aveam, nu am mai avut senzatia de a ronțăi ceva intre mese si gustari( eu fiind cea care avea mereu alaturi niste alune, fistic, caju, orice se poate rontai), somnul de noapte mult mai calitativ si cantitativ( wow, am zis eu, cea care adormeam inainte la 2-3 dimineata, acum, dupa power nap, la maxim 12 eram in pat si dimineata trezirea la 6), plus starea de spirit. power nap e boost-ul de energie de care ai nevoie pentru a te concentra mai usor in treburile pe care le ai, cu o super stare de spirit.

sigur, acolo unde se poate, e ok si un FULL NAP, ca sa zic asa. in traducerea mea libera, „somnul de frumusete”, pe care l-am incercat si pe asta, dar inafara de rezultatele de la exterior, la interior nu se schimba nimic. sau nu se schimba la mine. dormeam 2 ore la pranz, ma trezeam direct in gustarea de dupa masa, dupa care abia daca mai puteam adormi pe 1 noaptea… plus ca interveneau si mesele tarzii, care nu-s deloc prietenoase…

un al doilea siretlic este KOMBUCHA. ce este kombucha? atasez poza mai jos si veti vedea. 20170415_205358-1

kombucha asta de o vedeti in poza este defapt o pudra de kombucha in combinatie cu un ceai verde si niste frunze de mure, zmeura, capsuni si alte minunatii ce dau un gust dulceag, foarte usor de baut. unul dimineata si unul dupa masa si sa vedeti energie… va apucati si de treaba celorlalti. plus ca o cana de ceai verde pe zi, cei care pot si au voie, e chiar indicata… eu mi-am cumparat ceaiul asta de la un magazin in drum spre Bulandra de la Icoanei. pana in parc, pe partea dreapta este un magazin de ceaiuri. Bernschutz&Co se numeste. ii gasiti pe facebook la Bernschutz Icoanei.  recomand. eu doar de acolo imi iau ceaiuri. se pot servi si pe terasica la ei, in restaurant, poti lua si pentru acasa… e foarte fain amenajat, elegant, romantic, linistit, au muzica buna, prajituri, biscuiti si primiti si card de fidelitatea daca optati in a va savura ceaiul in locanta. asa ca, duceti-va la incercat. sigur o sa va intoarceti sa achizitionati si pentru acasa.

al treilea siretlic e SPORTUL. faceti sport. aveti de mers o statie cu autobuzul? luati-o usor pe jos, atunci cand e vremea buna. mancati un mar, ascultati o muzica. dati un pic din brate. opriti-va putin din treaba de la serviciu si faceti cateva exercitii. rotiti stanga-dreapta capul, miscati-va putin.

daca sunteti iubitori de cultura, siretlicul patru si cinci vin impreuna, dar se pot consuma si separat… asadar combinati TEATRUL cu CITITUL. sau luati-le separat. cum vreti… cititi o carte, mergeti la o piesa de teatru( va stau oricand la dispozitie cu o recomandare de piesa de teatru care sa va puna pe picioare; din timp, se pot face toate). se pot inlocui teatrul si cititul cu opera si vernisajul de exemplu. exista o multime de combinatii. vointa sa fie…

p.s: sunt ferm convinsa ca n-am descoperit America cu aceste siretlicuri si nici medic nu sunt , eu doar v-am impartasit cateva din metodele pe care le-am descoperit(auzit) si pe care le-am testat pe pielea mea, metode ce s-au dovedit a fi folositoare. ramane la latitudinea voastra ce vreti sa faceti cu voi, cum de altfel oricand puteti citi pe internet despre power nap sau kombucha. si oricand puteti merge la teatru/opera/vernisaj, etc sau puteti pune mana pe o carte…

p.s.1: nu uita sa zambesti!!! :) :) :)  

cu drag,

i.

 

Continue Reading

37211

IMG_20150531_234148

23 aprilie 2015. 

cu un genunchi semi-praf, cu emotii cat casa, ma duceam sa imi ridic numarul de participare in primul meu concurs de alergare. Wings for Life World Run. nu stiam deloc cu ce se mananca alergarea, incepusem  sa ma antrenez singura in parc, alergand de capul meu, dar motivata de dorinta de a ajuta. alergand, ajutam oamenii aflati in carucioare cu rotile sa duca o viata mai buna. alergam pentru cei care nu o puteau face, iar asta anula intr-un fel toate durerile si toate descumpanirile. era al doilea an in care se desfasura in Romania, in primul an am participat, dar pe margine, ca si voluntar, iar in cel de-al doilea m-am incumetat ca si alergator.

cum ziceam, a fost prima mea intalnire cu alergarea si mi-a placut. oricine a participat pentru prima data intr-un concrus international ca si Wings For Life World Run poate confirma faptul ca te indragosteai fara sa vrei de alergat. conceptul era unic, in sensul in care la data stabilita, la o ora stabilita, luam startul toti cei inscrisi in competitiei de pe tot globul. finish-ul era defapt masina de finish ce pornea la 45 de minute dupa inceperea competitiei si tragea pe dreapta concurentii pe care ii intalnea. o data ce te ajungea masina de finish, competitia era ca si terminata pentru tine.

3 mai 2015, ora 11.

luam startul in ceea ce se numea Wings for Life World Run. ma inscrisesem in echipa lui Dani, asa ca gașca era acolo, pe pozitii. eu alergam pentru George Balta si pentru toti cei ca el. cine nu ii cunoastea povestea, o s-o afle cat de curand de la mine. genunchiul nu ma lasase, emotiile se pastrasera si tin minte ca nu prea am putut manca in ziua aia, asa mari emotii aveam. am reusit sa alerg doar 4 kg si ceva. primii mei 4 kg si ceva. m-am suparat initial, dar mi-am dat seama ca nimic nu este intamplator, astfel incat la foarte putin timp dupa concurs l-am cunoscut pe Tudor Bratu, pe atunci moderator in cadrul emisiunii Masini cu Giurgea si Bratu, acum SuperSPEED cu Giurgea si Bratu( in fiecare sambata de la 10:30 pe ProTv), alergator si el, care m-a ajutat si mi-a oferit ocazia sa ma inscriu in cele mai misto antrenamente si cele mai profi ce se organizau la vremea respectiva pe stadion la Iolanda Balas si anume FitRepublic. FitRepublic era pe atunci mai mult decat o ora si ceva de antrenament de alergare, era un curent, o familie, un mod de viata. asa am inceput sa ma antrenez intr-un mod organizat si sa patrund usor-usor in lumea alergatorilor. au urmat antrenamentele si evident dorinta si mai mare de evaluare a competentelor dobandite in concursuri de alergare. am alergat in padure, pe asfalt, pe nisip la mare, acasa la Iasi, in Bucuresti pe bulevard, am alergat noaptea si lista poate continua. eram prezenta la 3 antrenamente pe stadion cu FitRepublic si in celelalte 4 eram fie singura pe stadion, fie la inot, fie la yoga, fie imi petreceam timpul intre alergatori, dorind sa „fur” si mai mult din tainele acestei ” meserii”. pentru ca da, alergatul este o meserie. multi profeseaza in domeniu, sub diverse forme, in diverse contexte, dar o sa dezvolt cu o alta ocazie, intr-un articol separat.

23 aprilie 2017.

au trecut doi ani aproape de la participarea in primul meu concurs de alergare si aproape un an de cand m-am lasat de alergare fara vreun motiv bine intemeiat. n-am nici cea mai vaga idee ce s-a intamplat cu Ioana cea motivata in ale alergatului, cu Ioana care dadea tot ce putea la antrenament, dar si in concurs, cu Ioana cea care era super fericita. ceva s-a intamplat, nu stiu ce, insa ce stiu din surse 100%  sigure este ca Ioana va reveni. si nu oricum, ci cu forte proaspete si intr-o forma de zile mari. perioada aceea nu s-a putut inlocui cu oricare alta, nu se simtea la fel, motivatia era intr-un fel, te simteai mult mai bine dupa un antrenament, atat la exterior, cat si la interior. probabil ca e ca-n viata, mi-a trebuit putin timp sa sedimentez iubirea, ca o luasem prea razna, eram prea indragostita, dar stiti cum se zice, prima dragostea nu se uita niciodata….

asadar, sa ne (re)vedem cu bine (si) pe stadion :)

Continue Reading

tu cand ai construit ultima data ceva impreuna?

facebook_1492895222787

am intrebat acum ceva vreme pe profilul meu de Facebook „cand ati construit ultima data ceva impreuna? cu oricine. orice.” am fost placut surprinsa sa descopar ca ati intrat in „joaca” mea si am primit unele dintre cele mai frumoase si diferite raspunsuri, dintre care amintesc: „o prietenie”, ” doar ce am terminat solarul de facut cu tata. cateva garduri reparate. se pune? construit…hm. in viata asta facusi si case si plantat cateva sute de pomi…ce alte constructii? A! salvat si cateva zeci de vieti (cu ambulanta).. 😉 Nu traiesc ‘dijaba’ .. si inca mai pot!”, „construim amintiri. mereu. cu oricine ;)”, plus altele, ce promit sa le dau curs pe viitor, pentru ca o sa avem nevoie de inspiratie si baza in constructii. de orice tip.

acum a venit si randul meu sa raspund la intrebare si sa spun ce am construit eu ultima data, orice, impreuna cu cineva. si o sa incep a raspunde prin a spune ca sunt direct atasata de verbul a construi, in toate formele lui, la toate timpurile, la toate diatezele, in toate contextele, deoarece tatal meu este constructor si a pus foarte mult accent si pune in continuare mult accent in familia noastra, impreuna cu mama, pe acest verb, a construi. a construi o educatie corecta, a construi un echilibru in toate, a construi amintiri frumoase, a construi vise si a le duce la bun sfarsit, a construi căi pe care sa le urmezi, a construi relatii, a construi o casa, a construi, a construi si tot a construi. sa fii constructor e o meserie frumoasa, riguroasa, deloc usoara, dar care iti da o anume satisfactie atunci cand incepi lucrarea, cand o ai in cap sub forma de idee si dupa pe hartie, sub forma de plan, dupa care te apuci si construiesti, construiesti, ca mai apoi satisfactia sa ajunga la cote maxime atunci cand ea este gata si este in sfarsit utila unor oameni, servindu-le drept un loc unde se pot desfasura in voie.

si cum in viata se spune ca trebuie sau ca e bine sa plantezi un pom, sa faci un copil si sa construiesti o casa… ei bine m-am luat si eu dupa cursul firesc, sa zicem, al vietii si m-am apucat sa tai de pe lista cea scurta si adaugat altele…am plantat mai mult de un pom, pe copil l-am sarit deocamdata, dar m-am jucat si imprietenit cu o groaza si am ajuns in final la constrctie…nu m-am blocat, nici n-am sarit, ci m-am oprit putin. m-am oprit la fix, in gara care trebuie. m-am apucat sa construiesc. nu de una singura, ci impreuna cu Chris. Chris Simion. este regizor de teatru sau scriiitor pentru cei care nu au vazut(inca) spectacolele in regia ei, dar au citit cartile semnate de ea. are peste 18 ani experienta, atat in teatrul institutional, cat si in cel independent si s-a convins ca daca vrea sa lase ceva in urma…solutia este o initiativa privata. eu am cunoscut-o pe Chris inaintea unui spectacol foarte, foarte drag mie, „Domnul Ibrahim si florile din Coran” la Metropolis. era a treia oara cand vedeam piesa, ii citisem o parte din carti, ii urmaream activitatea pe internet si simteam ca exista o legatura intre viziunea ei si imaginatia mea. de altfel, de la prima vizionare a piesei, nu stiu cum sau ce s-a intamplat, dar mi-a ajuns unde trebuie in suflet, cum de altfel s-a intamplat si cu celelalte piese ale lui Chris( au o magie spectacolele, le pudreaza cu un praf magic). asadar, pe Chris am cunoscut-o inaintea unui spectacol de teatru, m-am dus la ea, super emotionata, parca ma si vad, am facut cunostinta, i-am multumit pentru serile frumoase pe care mi le contura cu ajutorul teatrului si am rezolvat ce aveam noi de rezolvat. de atunci si pana acum, eu sunt prietena cu Chris. acest om cu niste ochi de un albastru superb, cu un zambet foarte fain si extrem de calma( n-am mai intalnit in viata mea un om atat de calm ca ea!). te inspira si cand nu spune nimic.

revenind la constructie, ca eu pot continua descrierea, nu de alta, dar ajung la limita de cuvinte impusa de WordPress si…

am zis DA imediat ce Chris mi-a vorbit de proiectul ei. nici n-am stat pe ganduri. am crezut in EA si-n planul ei. mi-am luat bilet si m-am urcat in cel mai frumos tren, ce poarta numele de Grivita 53- primul teatru construit impreuna”. G53, pe scurt, va fi mai mult decat un spatiu cultural fresh, va fi o scena noua care va reprezenta spectacole realizate dupa texte majore din literatura universala si contemporana sau piese de teatru scrise special pentru spatiul nostru.

pe 3 aprilie s-a deschis campania de fundraising G53, cu premierea spectacolului ” A.A.A”– prima productie G53. vor fi 53 de spectacole, primul a fost pe 3 aprilie, de urmatoarele va voi scrie aici. este un proiect ce se poate naste doar punand mana de la mana si fiind suflet langa suflet.

„calatoria” va dura 3 ani: intr-o prima faza, adica anul 1- strangem fondurile si in anul 2 si 3 construim. vom pune accent pe gandirea estetica, moderna, pe poveste, pe o punte intre Bucuresti si alte spatii culturale din strainatate. de aceea ne-ar ajuta foarte mult sa te stim langa noi, sa te implici. cum poti sa o faci? simplu: venind la teatru. anuntam din timp datele de spectacol si locatiile si tot ce trebuie sa faci este sa vii la teatru. singur sau cu gașca, noi vom fi acolo. (p.s: iti vand un pont, in gașcă se râde mai bine, se prinde mai bine, ai prins-o? ne vedem la teatru :) ) o a doua metoda ar fi donarea direct in contul de lei sau euro al asociatiei. (p.s si aici. iti zic un secret, dar nu-l mai spui la nimeni: toti cei care doneaza vor avea numele trecut in viitorul teatru G53. nu ca-i tare? donezi si iti vezi numele trecut la loc de cinste cand te duci la teatru)

si ca sa-ti faci mai bine idee despre proiect, sunt in tren cu noi, ALATURI si IMPREUNA cu noi, Holcim Romania, urmat de Radio Guerilla, Mccan PR, Raiffeisen Bank, arhitecti, ingineri, jurnalisti, oameni de afaceri, actori si un numar impresionant de persoane ce s-au angajat pro bono.

Hai si tu sa faci parte din poveste! Peste 3 ani sper sa iti reamintesti cu drag si sa te bucure ziua in care ai pus o caramida la constructia PRIMUL TEATRU CONSTRUIT IMPREUNA.

Cont Lei: RO86RZBR0000060019288653

Cont Euro: RO58RZBR0000060019293231

pentru (si) mai multe detalii va invit pe www.grivita53.ro , pe e-mail la teatru@grivita53.ro sau aici, la mine :)

las mai jos afisul primei productii G53.

facebook_1492903952916

 

Continue Reading

program teatru martie

screenshot_2017-01-03-23-30-48-1

e deja 6 aprilie…

de cand merg la teatru mi se par ca trec foarte usor lunile. una dupa alta, una dupa alta. si iaca ca a trecut si martie. a fost un pic mai lejera, dar intensa, cu emotii de tot felul si cu implicare in proiecte faine despre care promit ca o sa vorbesc, imediat ce ma „trezesc” :)

asadar, martie a fost luna revederilor, a pieselor dragi precum „Domnul Ibrahim si florile din Coran” de la Metropolis- vazuta de 4 ori in luna martie, „Crima si pedeapsa”-vazuta a cincea oara, la Bulandra, Micul Print la Teatrul de Comedie- tot a cincea oara, Tarul Ivan isi schimba meseria la Teatrul Metropolis- vazuta a treia sau a patra oara, Titanic Vals la Odeon, Maitreyi la Bulandra, Scaunele la Bulandra si Dibuk la Teatrul Evreiesc-vazuta a doua oara.

hai la teatru! :)

#unteatrupezi

Continue Reading