Amintire.

– Tu ce ai simtit in clasa I-a? m-a sunat mama azi dimineata sa ma intrebe, asa…pe nepusa masa.

– Nimic, i-am zis eu un pic grabita si extrem de ferma. Ce-i cu intrebara asta? am intrebat-o. Ce-ti veni?

– Asa…nu stiam tu ce ai simtit in prima zi de scoala a ta.

– Bine, vorbim un pic mai incolo, ma grabesc. Te iubesc!

– Si eu te iubesc. (face o pauza) Mult!

Avea un nod in gat, am simtit-o, dar nu i-am zis nimic.

Dupa ce i-am inchis, la vreo 10 minute, am lasat deoparte toata treaba pe care o aveam si m-am gandit putin la ceea ce m-a intrebat mama dimineata. Si pe langa asta, m-am intrebat cand mi-a zis ea mie vreodata „vorbim un pic mai incolo, ma grabesc”?! Mama? NICIODATA!

Si-acum revenind un pic… prima mea zi de scoala. Hmmm…nu-mi aduc aminte prea bine, poate nici nu-mi doresc sa imi mai aduc aminte prea multe din trecut. E al meu, a fost al meu, cu bune cu rele, m-a ajutat sa fiu ceea ce sunt acum, dar il las acolo.

Stiu doar ca in perioada in care eu trebuia sa intru in clasa I-a, bunica mea se simtea foarte rau si toti se asteptau sa moara, lucru ce s-a si intamplat. In luna decembrie a anului cand eu trebuia sa incep scoala… am pierdut-o! Pe cea ce m-a crescut de „lingurita” zicea ea… asadar, anul acela a fost compromis pentru mine, astfel incat mama a decis sa ma mai lase un an la gradinita, ” sa mai copilaresc putin”. Nu! Nu sa mai copilaresc era motivul, ci faptul ca isi pierduse mama atunci, pe mama a  lasat-o  pur si simplu energia aia de care eu aveam nevoie la inceput de drum.

Toate bune, am mai stat un an la gradinita si am intrat in anul urmator in clasa I. „Ciudatenia”, ca sa zic asa, consta in faptul  ca eram mai mare ca toti colegii mei de scoala, atat fizic, cat si psihic. Practic, aveam 8 ani, fara doua luni. Eram cea mai inalta din clasa si mai incolo, dupa ce am inceput sa ne cunoastem mai bine, doamna invatatoare facea mici glumite la ora pe seama asta, spunandu-le colegilor mei „haideti sa o intrebam pe Ioana, sa vedem ce parere are, ca e mai mare ca voi”. Mda. Lucru asta m-a urmarit in toti anii de scoala generala si liceu si nu am cum sa nu recunosc faptul ca mi-a adus destul de multe avantaje.

Mai tin minte ca inainte de a pleca in prima zi de scoala, mama m-a facut atenta sa pasesc cu piciorul drept pe poarta scolii, lucru ce am si facut si a ajutat :)

Timpul a trecut, a trecut si prima zi de scoala…si a doua zi…si clasa a II-a…si clasa a V-a… si clasa a VIII-a…si clasa a IX-a…si clasa a XII-a…si primul an de facultate…si cu ce ramai? cu o Amintire, ai spune…DA, corect!

Ce amintire? Ca mai uiti, e normal, doar esti om….

O poza! O poza din prima ta zi de scolar! Un portret de scolar :)

2016-09-12-11-43-38

„Ioana, te rog sa fii cuminte! Mergem la scoala, n-o sa mai fie ca la gradi, te rog sa fii atenta la tot ce spune doamna invatatoare! Sa fii constiincioasa, sa iei de la viata tot ceea ce este mai bun, sa inveti din greseli, iar de o sa ai nevoie de noi, mami cu tati sunt aici!”

Cea mai cuminte si cea mai atenta am fost, dupa cum se observa, iar de poza, nici nu mai incape vorba. Asta e amintirea mea din clasa I. Una din ele, care se poate arata.

Dar ce voiam sa zic, daca vrei si tu sa ai o amintire mai frumoasa ca a mea si esti elev, te poti duce in Sun Plaza in perioada 12-21 septembrie, in intervalul 14.00-19.00, pentru o sedinta foto profesionala gratuita. Cristian Sutu un fotograf pe care ti-l recomand sa-l urmaresti, te asteapta acolo cu un proiect foarte fain care se intituleaza chiar asa: #portretdescolar la #SunPlaza :)  toata treaba se intampla la parter, Biblioteca Sun Plaza.

Un an scolar plin de izbanzi va doresc si cu amintiri faine!

arunca un ochi si la...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.