37211

IMG_20150531_234148

23 aprilie 2015. 

cu un genunchi semi-praf, cu emotii cat casa, ma duceam sa imi ridic numarul de participare in primul meu concurs de alergare. Wings for Life World Run. nu stiam deloc cu ce se mananca alergarea, incepusem  sa ma antrenez singura in parc, alergand de capul meu, dar motivata de dorinta de a ajuta. alergand, ajutam oamenii aflati in carucioare cu rotile sa duca o viata mai buna. alergam pentru cei care nu o puteau face, iar asta anula intr-un fel toate durerile si toate descumpanirile. era al doilea an in care se desfasura in Romania, in primul an am participat, dar pe margine, ca si voluntar, iar in cel de-al doilea m-am incumetat ca si alergator.

cum ziceam, a fost prima mea intalnire cu alergarea si mi-a placut. oricine a participat pentru prima data intr-un concrus international ca si Wings For Life World Run poate confirma faptul ca te indragosteai fara sa vrei de alergat. conceptul era unic, in sensul in care la data stabilita, la o ora stabilita, luam startul toti cei inscrisi in competitiei de pe tot globul. finish-ul era defapt masina de finish ce pornea la 45 de minute dupa inceperea competitiei si tragea pe dreapta concurentii pe care ii intalnea. o data ce te ajungea masina de finish, competitia era ca si terminata pentru tine.

3 mai 2015, ora 11.

luam startul in ceea ce se numea Wings for Life World Run. ma inscrisesem in echipa lui Dani, asa ca gașca era acolo, pe pozitii. eu alergam pentru George Balta si pentru toti cei ca el. cine nu ii cunoastea povestea, o s-o afle cat de curand de la mine. genunchiul nu ma lasase, emotiile se pastrasera si tin minte ca nu prea am putut manca in ziua aia, asa mari emotii aveam. am reusit sa alerg doar 4 kg si ceva. primii mei 4 kg si ceva. m-am suparat initial, dar mi-am dat seama ca nimic nu este intamplator, astfel incat la foarte putin timp dupa concurs l-am cunoscut pe Tudor Bratu, pe atunci moderator in cadrul emisiunii Masini cu Giurgea si Bratu, acum SuperSPEED cu Giurgea si Bratu( in fiecare sambata de la 10:30 pe ProTv), alergator si el, care m-a ajutat si mi-a oferit ocazia sa ma inscriu in cele mai misto antrenamente si cele mai profi ce se organizau la vremea respectiva pe stadion la Iolanda Balas si anume FitRepublic. FitRepublic era pe atunci mai mult decat o ora si ceva de antrenament de alergare, era un curent, o familie, un mod de viata. asa am inceput sa ma antrenez intr-un mod organizat si sa patrund usor-usor in lumea alergatorilor. au urmat antrenamentele si evident dorinta si mai mare de evaluare a competentelor dobandite in concursuri de alergare. am alergat in padure, pe asfalt, pe nisip la mare, acasa la Iasi, in Bucuresti pe bulevard, am alergat noaptea si lista poate continua. eram prezenta la 3 antrenamente pe stadion cu FitRepublic si in celelalte 4 eram fie singura pe stadion, fie la inot, fie la yoga, fie imi petreceam timpul intre alergatori, dorind sa „fur” si mai mult din tainele acestei ” meserii”. pentru ca da, alergatul este o meserie. multi profeseaza in domeniu, sub diverse forme, in diverse contexte, dar o sa dezvolt cu o alta ocazie, intr-un articol separat.

23 aprilie 2017.

au trecut doi ani aproape de la participarea in primul meu concurs de alergare si aproape un an de cand m-am lasat de alergare fara vreun motiv bine intemeiat. n-am nici cea mai vaga idee ce s-a intamplat cu Ioana cea motivata in ale alergatului, cu Ioana care dadea tot ce putea la antrenament, dar si in concurs, cu Ioana cea care era super fericita. ceva s-a intamplat, nu stiu ce, insa ce stiu din surse 100%  sigure este ca Ioana va reveni. si nu oricum, ci cu forte proaspete si intr-o forma de zile mari. perioada aceea nu s-a putut inlocui cu oricare alta, nu se simtea la fel, motivatia era intr-un fel, te simteai mult mai bine dupa un antrenament, atat la exterior, cat si la interior. probabil ca e ca-n viata, mi-a trebuit putin timp sa sedimentez iubirea, ca o luasem prea razna, eram prea indragostita, dar stiti cum se zice, prima dragostea nu se uita niciodata….

asadar, sa ne (re)vedem cu bine (si) pe stadion :)

Continue Reading

HaiHui prin tara

IMG_20160804_163708

Asta vara, mai exact pe la inceput de august, eram intr-o perioada extrem de aglomerata si de agitata din toate punctele de vedere. Nu-mi gaseam locul, renuntam la altele si tot asa. Simteam demult ca am nevoie de o vacanta, dar perioada aia se lasa asteptata…pana cand…

Intr-o miercuri am zis: GATA! PLEC IN VACANTA! Si asta am facut. Mi-am facut bagajele, am bagat cainii in masina si am plecat. Aveam in cap o destinatie cu dor, in sanul careia petrecusem cu oameni frumosi si primitori, acum vreo 9 ani, clipe frumoase, BISTRITA. Mai exact, Pasul Tihuta. E o vila cu circuit inchis, cu liniste, aer curat, trece din cand in cand un autocar ce duce turisti sus, la Castelul Dracula si atat. De jur imprejur am doar verde. Peste tot verde. Deschid seara geamul de la bucatarie si aud greierii cum isi canta sonatele…o minunatie. Aici voiam sa ajung si sa stau o perioada, sa uit de tot si sa imi limpezesc mintea.

Pana aici e cale lunga si pentru ca am plecat tarziu, nu am ajuns in Bistrita din prima zi.

Primul popas l-am facut la Predeal, la Dragului. Am mancat ceva si mi-am vazut mai departe de drum.

Brasovul l-am vazut din masina. Schimbat, fata de cum l-am lasat eu acum 5 ani. Schimbat in bine, chiar. Mi-a placut. A fost o placere pentru mine sa locuiesc in Brasov si sa il revad acum.

De la Brasov am cotit-o spre Sighisoara. Am gasit-o full. Initial intentionam sa innoptez in zona, dar nu am gasit nimic disponibil. Peste tot unde ma opream, dadeau din umeri si ziceau: „turismu, doamna, turismu’, merge turismu!”. Adevarul e ca era plin de straini! Sa aflu de la doua vile mai incolo ca e ceva festival local si vin oameni si de prin alte zone. Am plecat…

Al doilea popas, unde am si innoptat de altfel a fost la Targu-Mures. Preturi decente. Am dat 100 de lei pe camera, fara mic de jun, curat in camera, apa calda, caldut in camera, foarte ok. La bucatarie cam bazaia musca, dar la cat erau de calmi oamenii, nu prea parea sa-i deranjeze. Motelul de 3* cica si e PetFrendly. Dimineata la 6 am plecat.

Am luat urmele Reghinului, unde am si luat micul-de-jun. Oamenii astia nu se grabesc, pe bune. Sunt pe slow motion. Ma rog, am mancat si am parasit cat se poate de repede Reghinul…

Bistrita ma astepta. Am ajuns! Am gasit-o, exact asa cum o stiu eu de acum 10 ani. Sau cel putin oamenii la fel de inceti si la fel de rabdatori, de „ce atata graba?”. Curata si pe oriunde te-ai duce, Bistrita e inflorata. Toata numa’ o floare. Am dat buzna cum am ajuns la placintarie, singura din Bistrita care face placintele pe vatra, in fata ta. Am luat 2 din fiecare si am plecat. Am cautat un ING, abia am gasit, era ascuns la parterul unui bloc pe unde mai trecusem de cel putin 2 ori…Bistrita. Deja eram de acolo. Am luat-o cetinel spre Piatra Fantanele. Pe drum m-am oprit evident sa imi iau pere. De cand poftisem la perele alea…tari. Si la prunele alea…

Am ajuns in final in Piatra Fantanele, dupa vreo 3 ore petrecute-n Bistrita. Surpriza a fost drumul. Drumul pe care acum 8 ani il strabateam printr-o padure, drum ingust, unde abia aveam loc doua masini, acum era ditamai drumul. Pentru ca nu mai aveam niciun contact al proprietarilor vilei, m-am dus tinta la vecinii de vis-a-vis, cu care ma imprietenisem de prima data. O batranica si un mosulet tare simpatici, singuri, doar ei, in minunatia aia de loc. El 89, ea 79. I-am gasit neschimbati, jur! M-au recunoscut din prima, chiar daca eu tot incercam sa le mai aduc aminte, bunicul ma opreste si-mi zice: ” da’ tu, fata, te stiuu! Hai in casa sa-ti dau o palinca!” De aici ne-am pus la vorba, mult, mult…in final am luat legatura cu proprietarii vilei, mi-au adus cheile si am despachetat. Urma sa fie cea mai misto noapte. Tin minte ca era trecut de 12 noaptea, destul de frig afara, dar a meritat sa dorm cu geamul deschis sa aud greierii cum canta. Dimineata se avea sa fie una cu rasturnari de situatie. Daca initial aveam de gand sa stau in zona si sa ma relaxez, dimineata am decis sa predau cheile bunicutilor mei, sa-i sarut de „la revedere”, promitandu-le ca ma voi intoarce la ei cu prima ocazie, avand in minte…CLUJUL! CLUJ-NAPOCA! Da, asa mi-am inceput cel mai frumos tur al vacantei mele in centru si vest. Am plecat din Bistrita intr-un tur prin tara.

…am ajuns in Cluj. Prima data in Cluj. Eram atat de obosita si de agitata dupa drum, incat nu am apucat sa vad mare lucru din el. Era si Untold in perioada aia, agitatie mare, locuri de parcare putine, oameni nervosi, dar intr-un fel era contrastul de care aveam nevoie. Fusesem intr-o Bistriță calma, ajunsesem intr-un Cluj agitat. Am fost in Cetățuia, de unde am facut o panorama a orasului, am vazut statutia lui Matei Corvin, Biserica evanghelica lutherana, Parcul Central si Casa Tiff, unde am si mancat. Recomand, e PetFrendly si avea o limonada cu visine, de te lingeai pe degete. :)

Seara se lasa, iar eu trebuia sa dorm. De Cluj nu m-am atins sub nicio forma la cazare. Era full tot. Plus imprejurimi. Am luat-o agale spre Turda, unde de altfel am si innoptat.

Recomandarea mea de cazare pentru Turda, merge spre Casa Sarea in bucate. E putin mai scump, dar e extrem de curat. Credeti-ma, imi aleg foarte atent locul unde stau/dorm. Sarea in bucate e foarte selecta si are un mic de jun delicios. Si esti foarte de salina, pe cine coafeaza. Eu am fost in zona si curioasa fiind, am zis sa vad cum e. Ca idee, la 9 deschide, insa oamenii veneau de pe la 7 sa prinda loc. Nu stiam de ce. Mi-am dat seama singura, pe la 9:30, cand deja era coada pana afara pentru intrarea in salina…care, dupa parerea mea nu e cine stie ce, insa oamenii veneau aici pentru tratament. Majoritatea aveau abonament si veneau cu catel, cu purcel, la inspirat aer curat. Imi zicea paznicul ca vin zilnic aproape 7000 de persoane pe zi. Pe langa salina, au si bai termale, unde nu va zic ce babute sexy am vazut…

Am plecat urgent de aici, in directia TIMISOARAA. Cu o oprire scurta la Cetate in Deva, inainte :)

Era duminica. Paseam curioasa sa descopar un nou oras al tarii despre care auzisem doar lucruri frumoase…Timisoara. A fost dragoste la prima vedere! Maine daca mi-ar spune cineva sa ma mut in Timisoara, as accepta. Am apucat sa colind doar prin Piata Unirii si Piata Libertatii, sa vad Catedrala Mitropolitana, Palatul Lofler, Palatul Culturii,Teatrul si Opera, Banca de Scont si Fantana din Piata Unirii. Sunt sigura ca e de vizitat mult mai mult, ceea ce am vazut eu fiind prea putin, motiv pentru care mi-am promis ca trebuie sa ma reintorc cu proxima ocazie si sa stau cel putin o saptamana. S-o cotrobai bine pe Doamna Timisoara, ca tare-mi place. Sunt atat de frumosi si de calzi oamenii aici, mai mare dragul. Am stat la Crişan Apartments, care apropo sunt PetFrendly. Foarte curat si e locul ideal pentru o familie, cu tot cu catel. Are o curticica in fata casei, care e suficienta. M-am simtit asa de bine, atat eu, cat si cateii, iar oamenii au fost asa de primitori si prietenosi. Parca ne stiam de-o viata! 130 lei cazarea pe căsuța asta, dar merita. Exagerat de curat in casa, aranjata cu gust, mobilata cu tot ce iti trebuie(aragaz, frigider, masina de spalat, fier de calcat, tot, ca acasa), TV, WiFi. Foarte dichisita.

S-a crapat de ziua, iar eu am plecat cu acelasi gand, de a mai cunoaste locuri noi. De data asta, am zis sa ma indrept spre REŞIȚA. Mi s-o parut pustie. Parasita. Tristuță. Deloc animata, atmosfera apasatoare, am facut doar ceva poze si am plecat pe Cheile Nerei spre Cascada Bigar, care e undeva in apropiere de Bozovici. GPS-ul a fost atat de derutat de firea mea schimbatoare, incat m-a bagat prin Parcul National Semenic, prin niste serpentine, prin Valiug, prin vai lume. Am innoptat in Valiug, la Gasthof Tirol. O minunatie de loc. Si nu ca o laud eu, dar daca tot nu ai timp sa te duci pana in Tirol, vine Tirolul la tine. Recomand de cazat si mancat aici, musai, iar personalul este awesome! Ca si locul :)

Ratacita fiind, am intarziat putin, dar nu-mi pare rau, ca tot acolo ma asteapta Cascada, care, nu e cine stie ce. Cârd de masini, de Iasi, Bacau, Prahova, Bistrita si multe de Bucuresti, venite sa vada Minunea. E intr-adevar spectaculoasa, dar nu m-a dat pe spate.

Am luat-o la vale spre BAILE HERCULANE, unde am si dormit. Aici, un fel de Mamaia. Mirosea a gogosi, a mici, a bere, muzica populara, manele, vacarm, babute, moşi, cazare full. Am gasit la un hotel, 100 de lei, PetFrendly, nimic de zis. Am facut doar poze, o baie straşnică si somn. Dimineata, am plecat dis-de-dimineata spre ORŞOVA- DROBETA-TURNU SEVERIN. Plimbare pe Dunare cu şalupa, o ora, o ora si jumatate  De incercat musai. 50 lei de persoana, cu vizitarea tuturor obiectvelor turistice: Cazanele Mici, Cazanele Mari, Tabula Traiana, Chipul Regelui Decebal, Manastirea Mraconia, Manastirea Sfanta Ana, tot. Are baiatul vorbele la el, lasati-va ghidati. O sa va placa. Se poate ajunge si cu masina, dar nu are acelasi farmec.

Cu aceasta plimbare, in care am lasat vantul sa-mi patrunda-n pletele razlete pe salupa care se lovea cu putere de valurile Dunarii, se cam incheie si aventura mea. Din Drobeta am luat-o spre Strehaia, Filiasi, Craiova( oprire la Parc Comanescu si fotografiat podul din cadrul parcului), Pitesti si in final Bucuresti.

Au fost 28 de orase》6 case schimbate》6 zile de hoinarit si cunoscut locuri noi》168 de ore de explorat》1655 km de condus》10,080 minute de respirat aer nou si trecut.

 

Toata aventura m-a costat 2565,32 lei, din care:

  • 379,21 lei NON FOOD
  • 539,16 lei FOOD
  • 857,68 lei CARBURANT( consum mediu la masina 7%)
  • 715 lei CASH
  • 620 lei CAZARE

Cu ce am ramas? Cu amintiri placute in banca de amintiri, cu promisiuni de revenire in niste locuri, cu speranta ca inca mai pot fi femeia aia imprevizibila care aici e in varful patului citind, aici gateste, aici isi face bagajele si pleaca in aventuri, rasturnand totul cu susul in jos. Uneori e bine sa mai iesim din zona asta de confort si sa ne provocam. Sunt o fire extrem de curioasa, imi place sa provoc si sa ma provoc, ma incarca, ma invat pe mine, invat lucruri noi si uite cum merg iar in sfera lui ” a invata” fara sa vreau. Sunt de perere ca prin provocari, prin joc si joaca asimilezi mult mai usor informatia si cunosti mult mai usor lucruri, oameni, locuri. Sigur, ceea ce am facut eu aici a fost un joc si o joaca asumata, gandita, pusa pe hartie, cu harta si creionu-n față prin benzinarii, trasee facute prin hoteluri, cu oprit pe drepata, scos harta si resetat, cu mult ceai, dar cu satisfactii si impliniri imense la sfarsit! Jucati-va, jucati-va oameni mari! Provocati-va! E asa de fain :)

IMG_20160807_231458Timisoara

img_20160813_132736Cascada Bigăr.

Pentru mai multe imagini din aventura si nu numai, follow me pe contul de instagram.

 

 

Continue Reading

1 luna de blog

rasarit

Ieri am facut prima mea luna de blog. Am condus 500 de km si nu mi-am amintit deloc. De-abia azi mi-am dat seama.

Nu e greu, dar nici usor, in schimb e frumos, energizant si da dependenta :)

Continue Reading