poveste urbana

…la masa din fata mea, niste francezi din aia frumosi, plimbareti, un EL si o EA trecuti de prima tinerete, dar nu cu mult. de cum au intrat in restaurant s-au asezat tacticos la prima masa, si-au scos hartile, tableta, chelnerul le-a notat pe o hartie parola de la wifi si si-au comandat cate o cafea. s-au sarutat, si-au soptit ceva la ureche, au zambit..au mai intrebat cate ceva de orientare si cum pot ajunge intr-un anume loc de pe harta, apoi el s-a dedicat in totalitate tabletei. parea un pic dezorientat, dar o dezorientare din aia placuta. ma uit la ei, pe furis si ii ador!

asteapta cu fix 10 lei sa plateasca consumatia, dar evident cele doua cafele au costat mai mult decat s-au asteptat. stau si ma intreb cum om fi vazuti noi la ei?! imi zboara gandul rapid, nu cred ca vreau sa stiu, momentan..

…in stanga mea doi italieni..

…in dreapta un englez cu niste ochi de un albastru superb..

…toate in Bucuresti, la Universitate.

Continue Reading

completeaz-o

fb_img_1479688991263

stinge lumina si respiratia-i devine sigura, sacadata… se desparte de o lume si intra in alta. incet, dar sigur, isi atinge cu podul palmei trofeul pe care mai devreme il adusese in utimul hal. podul palmei ei cunoaste locuri pe care altele nici nu banuiau ca exista. rezolvase un labirint din prima. exploreaza. asta-i face placere. si totusi si ea e uneori un labirint…al simtamintelor. cu o rezolvare complicata, dar intensa, ce-ti ia ceva timp… completeaz-o. si te va completa.

 

gandul de la miezul noptii :)

Continue Reading

aparte

FB_IMG_1469135963281

o vezi cum se imbraca dimineata, dupa ce azi-noapte ati sifonat cearsafurile pana la cel mai mic detaliu…
isi face un dus, se imbraca cu aceleasi haine de aseara, isi prinde parul intr-o coada si porneste vioi spre micul-de-jun. camasa ii este impecabila, la fel si fusta .
este prima din viata ta ( si ai avut de-a face cu multe ) care s-a facut remarcata in alt mod…e diferita de celelalte. incepi sa nutresti sentimente pure de iubire, dorinta, bazate pe principiile tale puternic ancorate in realitate. poate pentru ca ea este genul matur, realista si pragmatica, stiind sa puna problema corect din prima, poate pentru ca asa e ea, nu se lasa usor, poate ca asta te-a fermecat. dar in spatele oricarei persoane de acest gen, sigur se asterne o poveste trista sau doruri ce cu greu mai pot fi recuperate…
dar tu las-o…n-o intreba! ia-o asa cum e, strange-o in brate ori de cate ori poti, ofera-i un strop din viata ta si ea il va transforma intr-o ploaie…( ploaie recunoscatoare)
iubeste-o cu dor si las-o atunci cand e de lasat…[…]

 

fragment de text din august 2014.

Continue Reading

cand spun…

fb_img_1479688991263

...mare, ma gandesc la suflet.

…albastru, ma gandesc la ochi.

…perfect, ma gandesc la esential.

…mic, ma gandesc la un gandacel in pumnul unui copil.

…iubire, ma gandesc la tine.

…poezie, ma gandesc la trupuri.

…verde, ma gandesc la viata.

…fericire, ma gandesc la teatru.

…libertate, ma gandesc la mine.

…tu, ma gandesc la gol.

…gol, ma gandesc la certitudini.

…nimic, ma gandesc la rost.

…vorbe, ma gandesc la cantec.

…minciuni, ma gandesc la pierire.

…cand spun rosu, ma gandesc la atentie.

…neputinta, ma gandesc la solutii.

…familie, ma gandesc la siguranta si iubire neconditionata.

…dor, ma gandesc la tata.

…mama, ma gandesc la rabdare.

…culori, ma gandesc la momente.

…oameni, ma gandesc la niste crăițe lunatice.

…singuratate, ma gandesc la poveste.

…Univers, ma gandesc la mine.

…voință, ma gandesc la o broasca testoasa.

…Iasi, ma gandesc la acasadoi.

…invatare, ma gandesc la oameni.

…apropiere, ma gandesc la sarut.

…amor, ma gandesc la noi.

…esential, ma gandesc la viata.

…aici, ma gandesc la o tinere de mana.

…viitor, ma gandesc la o busola a timpului.

…despartire, ma gandesc la durere.

…pace, ma gandesc la unicitate.

…dator, ma gandesc la vandut.

…atingere, ma gandesc la unire.

…repros, ma gandesc la rusine.

…batjocura, ma gandesc la Iisus.

…gand, ma gandesc la o privire.

…dorinta, ma gandesc la prioritate.

…noroc, ma gandesc la 13.

…minuni, ma gandesc la Cel de Sus.

dar si cand nu spun, tot spun…ascultă.

Continue Reading

Ce e fericirea?

img_20160625_081151

Fericirea e…

…atunci cand esti mandra de tine, femeie!

…atunci cand iti pui tocurile si tai praz pentru tocanita.

…atunci cand te strange cineva in brate cand esti descumpanit si iti zambeste frumos spunandu-ti: „capul sus, stiu ca poti!”

…atunci cand te maseaza cineva pe spate cand esti stresat sau tensionat si iti da siguranta ca o sa poti, o sa reusesti!

…atunci cand o ai pe mama ta prin preajma.

…atunci cand iesi sa alergi ca nebuna in ploaie.

…atunci cand ies goala de la dus si ma plimb prin casa, in colo si-n coace,  cu lumina aprinsa, fara draperii la geam si fara sa ma vada nimeni.

…atunci cand ma duc sa il vad pe V. jucand la teatru.

…atunci cand fredonez cantecul meu preferat in masina, cand stau la semafor sau in gand, cand sunt pe strada.

…atunci cand iti propui sa scazi in greutate si chiar scazi.

…atunci cand cauti umor in tot ceea ce te inconjoara.

…iubirea neconditionata a mamei.

…cand scriu ceva frumos.

…cand ajut pe cineva, cu orice! Sau daruiesc cuiva ceva, orice! Fericirea vine din gesturi mici :)

…cand incep sa scriu o poveste noua.

…multicolora.

…cand tata ma imbratiseaza si ma tine strans de tot la pieptul lui, astfel incat sa ii pot auzi bataile inimii.

…atunci cand stii ca tatal tau te iubeste si e mandru de tine.

…atunci cand impart un secret cu sora-mea pe care nimeni altcineva din lume nu il stie.

…clatite. Ciorba de perisoare. Placinta cu mere. Un pahar de vin rosu.

…cand imi cumpar o noua oja.

…un mesaj dragut primit dimineata. Sau vreo veste.

…atunci cand gradinaresc cu mama ta.

…atunci cand imi fac ordine in sifonier, pe birou, in sertare, in minte, peste tot.

…atunci cand dau cu mopul si dansez.

…atunci cand incep lucruri noi, proiecte noi.

…atunci cand ma duc la piata pentru zarzavat si ma intorc cu flori.

…atunci cand te provoci, tu, pe tine, t-.

…intreg.

…o carte buna, o pară si o banca in Cismigiu.

…atunci cand te urci in primul tren ce te duce acasa, la Iasi…

…atunci cand nu te simti singur si ai prietenii aproape.

…ATUNCI CAND MERG LA TEATRU.

…atunci cand scriu.

…atunci cand invat ceva nou.

…atunci cand prind momentul oportun si fac o poza reusita.

…atunci cand fac placinta cu mar si bors de gaina cu zdrente de ou, ca la noi, la moldoveni.

…atunci cand la 12-1 noaptea, dau drumul la radio si dansez.

…atunci cand ma joc cu copii. Ador! E o iubire si o atractie de nedescris in cuvinte…

…atunci cand imi strang tare in brate copchilul spiritual si imi petrec vacanta cu ea.

…atunci cand ma plimb.

…atunci cand desfac o portocala iarna si miroase-n toata casa.

…in ochi. O vezi, o simti. E acolo.

…atunci cand gasesc bilet la o piesa de teatru pe care am „vanat-o” demult…

…atunci cand ies de la coafor dupa o sedinta de tuns by Yoko.

…cand face mama tort din ala bun de Craciun.

…o stare de bine. Ce se poate obtine si daca esti singur, dar se poate si imparti la mai multi si atunci devine mai faină.

…cand suflii in lumanarile de tort.

…cand mananc pepene in pielea goala.

…cand te indragostesti.

…cand iti faci o schimbare de look.

…cand poti visa. Si visezi, cu ochii deschisi. Dar in acelasi timp esti si cu picioarele pe manant.

…siguranta. Siguranta ca toti ai tai sunt bine si ca sunt fericiti.

…mersul descult prin iarba plina de roua, vara…ah!

…cand mananc inghetata iarna.

…strivitul lavandei intre degete.

…cand se trage cortina si incepe spectacolul.

…cand privesti in Sus si multumesti ca esti sanatos.

…cand la 1 noaptea, te urci in masina si pleci hai hui prin tara, descoperind fâşii noi de țară si oameni faini.

…cand salvez o vietate de la moarte.

…cand coseste vecinul meu iarba si imi inunda casa cu acel miros de iarba proaspat cosita, plus muzica lui rock…

…un rasarit de Soare la mare si un apus la munte.

…forma pura a existentei.

…o poarta in mai multe porti ce desface sufletele-ncuiate.

…atunci cand crezi cu tarie in gandurile tale si ti se vor indeplini, mai devreme sau mai tarziu sau chiar cand nu te astepti, dar se vor indeplini, se vor concretiza.

…cand imi iese salata mea cu de toate.

Fiti fericiti! Zambiti! Folositi extra topping de zambet. Produce dependenta, iar de vă va fi greu vreodata sau de nu veti putea zambi, strofocati-va, stiu, e greu, dar al naibii de misto si de in folosul vostru. Citeam azi despre endorfina, hormonul fericirii si zicea acolo ca este produs cel mai mult  atunci cand radem in grup. Luati-va prietenii, iesiti la un film, dati un party ca pe vremuri, mergeti la teatru, plimbati-va, imprieteniti-va, zambiti! Uitati-va in oglinda si zambiti. Un om fericit atrage in jurul lui fericire, umple incaperea in care se afla cu energie faina, o incalzeste si poate chiar muta si muntii din loc! Poate ca am exagerat un pic cu mutatul muntilor din loc, dar nici nu va puteti imagina forta zambetului! Si mie imi e greu uneori sa o fac, dar cand am vazut ca zambitul,  gandirea pozitiva, increderea in tine ca vei reusi si putin ajutor fac casa buna si inving raul, mi-am zis ca n-o sa imi mai petrec nicio zi fara zambet!

Si-acum, cum zicea Domnul Ibrahim, pac un zambet! :)

Apropos, pe 22 noiembrie la Teatrul Metropolis, „Domnul Ibrahim si florile din Coran”, piesa care m-a facut sa ma indragostesc iremediabil de teatru, o lectie cu si despre zambet si nu numai.

Continue Reading

„Apus” mana si mi-a facut…

screenshot_2016-10-16-00-21-26-1

Se facea ca ma indreptam spre Bucuresti, de la Iasi, cu avionul. E si mai rapid, dar si mai ieftin decat CFR si chiar decat cu masina personala. Petrecusem o saptamana in Iasi, deci timp destul cat sa dezechilibrez avionul la intoarcere.

Pentru ca am oareşce teama de avion si ma ia cu ameteala la decolare, am decis de data aceasta sa imi iau loc la culoar si foarte in fata, sa nu simt. Am invatat asta, abia dupa ce am zburat cu un Austrian Air care mi-a zdruncinat pana si teaca de mielina ai neuronilor pana si-a gasit culoarul, eu avand loc la geam, fix pe aripa.

In fine, ne imbarcam, urc printre primii, imi asez ce am de asezat in compartiment si fac loc oamenilor. Vecinul meu de scaun ma astepta. Ma asez si eu. In stanga mea, 3 tipi extrem de entuziasmati de plecare, pe modelul : ” Moooo, vezi ca vin! Pregateste-te! „,  in spate o o familie cu un copil, iar in fata mea, zona de Business. Vecinul, nimic. Sta cu nasul bagat in iPhone-ul 4 al lui. Un tip la vreo 45 de ani, plinut, unghii cat de cat ingrijite, mic de statura si cu niste blugi un pic cam stramti, dupa parerea mea. Scot si eu telefonul, ce sa fac…

Gata, pornim. Nu bine ce termina de explicat ce sa facem daca se depresurizeaza avionul, ca de dupa nori apare soarele. Ce face romanul cand il prinde apusul de soare in avion? Exact. Dar cum? Eu am loc la margine, vecinul meu la geam, nenorocitul… si de acum se declanseaza in mine rascoala. Ma simteam si prost ca eram singura care nu scosese telefonul. Scot telefonul si fac o poza. Nu-mi place cum a iesit, asa ca o repet, de data aceasta putin aplecata peste scaunul liber dintre mine si „vecinul meu”. Nu-mi place cum a iesit, sterg si repet, mai aplecata. Nu stiu cum am facut, dar cat timp concentrarea mea era pe poza, avionul a virat dreapta, incercand sa isi gaseasa culoarul, o data cu el si eu, alunecandu-mi fara sa vreau mana pe piciorul stang al vecinului. Rusinata, ma retrag, cerandu-mi scuze. El, vizibil amuzat, imi ia telefonul si imi face o poza la apus. Ma uit la ea si il mai rog frumos sa imi mai faca una, ca nu imi place cum a iesit. Terminam de pozat, ne bagam telefoanele si aud :

– Apropos, Liviu! Incantat!  si imi intinde mana.

– Ioana, imi face placere, zic eu, fâstâcită toata si probabil rosie-n obraji.

– Cu ce ocazie prin Iasi? ma intreaba el.

– Am avut o competitie de alergare. Aveam un oareşce accent de Moldova, dar unul din acela fain, nu exagerat, lucru ce l-a facut cred, sa ma intrebe:

– Esti din Iasi?

– Da! Ii spun. Tu?

– Eu sunt din Iasi, am un magazin si fac des ruta Iasi-Bucuresti. Imi spune asta dintr-o suflare.

– Fain! zic…

Si ne intrerupe stewardesa cu sandwich-urile ei si bautura. Ma uit la ceas, mai aveam maxim 15 minute de zbor. Imi las capul pe spate si incerc sa ma linistesc. Nu pot. Imi dau jos centura si ma duc la baie, apa si-a facut efectul. Mai aveam maxim 15 minute de zbor, da? Eram la baie inca si aud : ” va rugam sa va cuplati centurile de siguranta, ne pregatim de aterizare!”. Nu stiu cum fac, dar in 2 minute sunt la locul meu.

Aterizam. Nici nu apuca avionul sa atinga pista ca deja oamenii din spatele avionului sunt in fata, asta-i regula, exact ca la rată. Astept sa coboare toti, imi iau bagajul si vecinul si iesim. Ne despartim, eu cu un „multumesc, o seara frumoasa”, el cu un „papa, mi-a parut bine” :)

Morala: ai grija unde iti rezervi loc in avion.

screenshot_2016-10-16-00-21-26-1

 

Ps: asta-i poza facuta de mine. Cele facute de Liviu le-am sters. Nu corespundeau. Nici ele, nici fotograful.

 

Continue Reading

Picaturi de dor

Tu poti sa vezi in lumea lor? Eu pot. 

Gandeste-te ca seara, atunci cand arunci o privire pe cer, vezi stelele luminand…dar defapt nu sunt stele. Sunt sufletele persoanelor dragi. Si cand nu esti suficient de atent, uneori chiar licaresc, ca si cum ti-ar face cu ochiul. Asa multumesc ei si asa ne dau noua de stire ca sunt bine.

Intre o „buna dimineata” energica si o „buna seara” lenesa, ae trebui sa multumim mai des. Sa zambim mai des. Sa fim mai buni, mai iertatori si sa ne gandim ca atunci cand ploua, fiecare picatura care ni se prelinge pe obraz sunt dovezi si mai mari, palpabile, de iubire, multumire si dor, din parte lor…

Plangi. Descarca-te! Nu e o rusine sa plangi. E un sentiment care te usureaza, iti deznoada un nod din gat, crede-ma. Sunt cele mai clare, sincere si pure dovezi ale noastre, de iertare, iubire, dor, fericire, neputinta, usurare.

Iarta. Iubeste. Zambeste. Multumeste. Fericeşte-te. Pretuieste la timpul potrivit persoanele de langa tine… pana nu se transforma in cele mai frumoase stele dupa cer.

 

 

Continue Reading

degeaba…

te uiti la mine si nu iti dai seama ce vreau sa zic.

ma privesti  dimineata si parca iti apartin.

imi saruti gatul, imi apuci soldurile si ma dezbraci usor de lumea de afara…

imi croiesti cu migala o haina pe care s-o imbrac.

mirosul tau specific domina camera si imi dau seama repede ca il cauta pe al meu.

imi desfaci usor nasturii de la camasa, imi dai tacticos sutienul jos, imi desfaci cureaua, ma ciufulesti si ma privesti…totul a capatat o alta forma, o alta culoare…

gandul la tine ma hraneste si nu mai am nevoie de nimic.

esti tu!… 

mi-e frig…ganduri suflate pe-o frunza de pelin…

 

un text drag mie, scris acum 3 ani, intr-o noapte fara somn.

buna dimineata!

i.

 

Continue Reading

Amintire.

– Tu ce ai simtit in clasa I-a? m-a sunat mama azi dimineata sa ma intrebe, asa…pe nepusa masa.

– Nimic, i-am zis eu un pic grabita si extrem de ferma. Ce-i cu intrebara asta? am intrebat-o. Ce-ti veni?

– Asa…nu stiam tu ce ai simtit in prima zi de scoala a ta.

– Bine, vorbim un pic mai incolo, ma grabesc. Te iubesc!

– Si eu te iubesc. (face o pauza) Mult!

Avea un nod in gat, am simtit-o, dar nu i-am zis nimic.

Dupa ce i-am inchis, la vreo 10 minute, am lasat deoparte toata treaba pe care o aveam si m-am gandit putin la ceea ce m-a intrebat mama dimineata. Si pe langa asta, m-am intrebat cand mi-a zis ea mie vreodata „vorbim un pic mai incolo, ma grabesc”?! Mama? NICIODATA!

Si-acum revenind un pic… prima mea zi de scoala. Hmmm…nu-mi aduc aminte prea bine, poate nici nu-mi doresc sa imi mai aduc aminte prea multe din trecut. E al meu, a fost al meu, cu bune cu rele, m-a ajutat sa fiu ceea ce sunt acum, dar il las acolo.

Stiu doar ca in perioada in care eu trebuia sa intru in clasa I-a, bunica mea se simtea foarte rau si toti se asteptau sa moara, lucru ce s-a si intamplat. In luna decembrie a anului cand eu trebuia sa incep scoala… am pierdut-o! Pe cea ce m-a crescut de „lingurita” zicea ea… asadar, anul acela a fost compromis pentru mine, astfel incat mama a decis sa ma mai lase un an la gradinita, ” sa mai copilaresc putin”. Nu! Nu sa mai copilaresc era motivul, ci faptul ca isi pierduse mama atunci, pe mama a  lasat-o  pur si simplu energia aia de care eu aveam nevoie la inceput de drum.

Toate bune, am mai stat un an la gradinita si am intrat in anul urmator in clasa I. „Ciudatenia”, ca sa zic asa, consta in faptul  ca eram mai mare ca toti colegii mei de scoala, atat fizic, cat si psihic. Practic, aveam 8 ani, fara doua luni. Eram cea mai inalta din clasa si mai incolo, dupa ce am inceput sa ne cunoastem mai bine, doamna invatatoare facea mici glumite la ora pe seama asta, spunandu-le colegilor mei „haideti sa o intrebam pe Ioana, sa vedem ce parere are, ca e mai mare ca voi”. Mda. Lucru asta m-a urmarit in toti anii de scoala generala si liceu si nu am cum sa nu recunosc faptul ca mi-a adus destul de multe avantaje.

Mai tin minte ca inainte de a pleca in prima zi de scoala, mama m-a facut atenta sa pasesc cu piciorul drept pe poarta scolii, lucru ce am si facut si a ajutat :)

Timpul a trecut, a trecut si prima zi de scoala…si a doua zi…si clasa a II-a…si clasa a V-a… si clasa a VIII-a…si clasa a IX-a…si clasa a XII-a…si primul an de facultate…si cu ce ramai? cu o Amintire, ai spune…DA, corect!

Ce amintire? Ca mai uiti, e normal, doar esti om….

O poza! O poza din prima ta zi de scolar! Un portret de scolar :)

2016-09-12-11-43-38

„Ioana, te rog sa fii cuminte! Mergem la scoala, n-o sa mai fie ca la gradi, te rog sa fii atenta la tot ce spune doamna invatatoare! Sa fii constiincioasa, sa iei de la viata tot ceea ce este mai bun, sa inveti din greseli, iar de o sa ai nevoie de noi, mami cu tati sunt aici!”

Cea mai cuminte si cea mai atenta am fost, dupa cum se observa, iar de poza, nici nu mai incape vorba. Asta e amintirea mea din clasa I. Una din ele, care se poate arata.

Dar ce voiam sa zic, daca vrei si tu sa ai o amintire mai frumoasa ca a mea si esti elev, te poti duce in Sun Plaza in perioada 12-21 septembrie, in intervalul 14.00-19.00, pentru o sedinta foto profesionala gratuita. Cristian Sutu un fotograf pe care ti-l recomand sa-l urmaresti, te asteapta acolo cu un proiect foarte fain care se intituleaza chiar asa: #portretdescolar la #SunPlaza :)  toata treaba se intampla la parter, Biblioteca Sun Plaza.

Un an scolar plin de izbanzi va doresc si cu amintiri faine!

Continue Reading

Despre ea. Despre voi.

FB_IMG_1469135963281

o vezi cum se imbraca dimineata, dupa ce azi-noapte ati sifonat cearsafurile pana la cel mai mic detaliu…

isi face un dus, se imbraca cu aceleasi haine de aseara, isi prinde parul intr-o coada si porneste vioi spre micul-de-jun. camasa ii este impecabila, la fel si fusta .

este prima din viata ta ( si ai avut de-a face cu multe ) care s-a facut remarcata in alt mod…e diferita de celelalte. incepi sa nutresti sentimente pure de iubire,  dorinta, bazate pe principiile tale puternic ancorate in realitate. poate pentru ca ea este genul matur, realista si pragmatica, stiind sa puna problema corect din prima, poate pentru ca asa e ea, nu se lasa usor, poate ca asta te-a fermecat. dar in spatele oricarei persoane de acest gen, sigur se asterne o poveste trista sau doruri ce cu greu mai pot fi recuperate…

dar tu las-o…n-o intreba! ia-o asa cum e, strange-o in brate ori de cate ori poti, ofera-i un strop din viata ta si ea il va transforma intr-o ploaie…( ploaie recunoscatoare)

iubeste-o cu dor si las-o atunci cand vrea sa fie lasata in pace…

Continue Reading