INTERVIU CU CHRIS SIMION-MERCURIAN: Confesiunile unei regizoare

FB_IMG_1541409922349

Pe Chris o cunosc de doi ani si-un pic, practic. Teoretic, de mai mult. Sa explic: de un Craciun, am castigat un soi de tombola cu carti. Dintr-o gramada de carti frumos impachetate, am ales-o pe ea. Avea lipita pe ambalaj un sticker cu un fragment din carte. N-am recunocut-o. Am ajuns acasa, am desfacut ambalajul si asa ne-am cunoscut. Era cartea „Ce ne spunem cand nu ne vorbim?”. Intamplarea face, ca in perioada aceea fusesem si la teatru, culmea, la un spectacol regizat de ea, „Domnul Ibrahim si florile din Coran”. Descoperisem o persoana care gandeste si simte ca mine in unele situatii, o persoana care impartea aceleasi valori cu ale mele si care ma stârnea si sensibiliza intr-un fel atat de aparte de fiecare data cand ieseam de la spectacolele ei. Asa a inceput dorinta mea de a o cunoaste, de a vedea cum e ea si recunosc, eram cu-n gand si la imprietenire, dar mi-era sa nu cer prea mult. Asa am inceput sa merg sa ii vad si REvad spectacolele. Asa am inceput sa merg de vreo doi ani la „Domnul Ibrahim si florile din Coran” de fiecare data cand se joaca..pana cand intr-o seara, ajunsa mai devreme la teatru, am fost informata ca biletul meu rezervat nu mai era. Il luase Chris…si de aici practic a inceput totul. A venit, am facut cunostinta, eu mai rosie ca racul, ea cu telefonul si super agitata. Peste un timp imi scrie ca vrea sa ne vedem. WOW. Si-asa am inceput…aveam impresia de cand m-am intalnit cu ea ca ne stim de-o viata aproape. Ne-am povestit pe noi, planurile, treburile, am inceput sa colaboram si usor, usor sa ne imprietenim. N-am crezut o clipa, de cand am facut cunostinta pe holul  Teatrului Metropolis, intr-o mare fuga si emotii, ca o sa ajung sa o am de prietena si colaboratoare. Dar uite ca viata si Universul au ajutat frumos in acest sens si astazi impartim aceleasi valori, ganduri si proiecte.

De cand am cunoscut-o marturisesc ca nu am avut niciodata curajul sa o rog sa-mi raspunda la niste intrebari. Nu stiu de ce. Poate ca noi comunicam super bine si nu mai era nevoie din intrebari sa o cunosc, desi niciodata nu cunosti un om foarte bine, dupa parerea mea sau poate pentru ca nu am avut timp, Chris fiind super energica si avand mereu cate ceva de facut, lucru care mi-a placut la ea sau poate ca pur si simplu nu a fost momentul sa ii adresez cateva intrebari.

Toate pana cand acum cateva saptamani, inainte de premiera spetacolului „Copilul lui Noe” de la Teatrul Metropolis, am rugat-o pe Chris sa imi raspunda la cateva intrebari. A zis Da, desi era putin agitata cu repetitiile in acea perioada si a iesit ceea ce veti citi mai jos :) Pe 28 octombrie 2018 am facut oficial 2 ani de cand o stiu pe Chris, scriitoare, regizoare de teatru, fondatoarea Teatrului Grivita53, organizatoarea Festivalului de Teatru Independent Undercloud si prietena. S-au intamplat multe in aceasta perioada. Multumesc, Chris!

Enjoy your life. Asta imi vine acum in minte cand zic Chris Simion-Mercurian.

 

1.De ce regizor?
Inca nu am aflat.

2. Care e cea mai frumoasă amintire a ta din copilărie?
Cand mergeam in vacanta in Ieud, in Maramures.

3. Cine e supereroul tau?
Micul print.

4. Cand ti-a zburat gândul ultima data la ceva? Orice.
La liturghie ma gandeam cum sa cer audienta la patriarhul Daniel si sa ii cer sa sustina Grivita 53. Ar fi super PR pentru biserica. Si-ar mai reface putin imaginea.

5. Esti matinală?
Da. De cand sunt cu Tiberiu, sotul meu, fac tot ce nu am facut 35 de ani.:)

6. Ai trecut un „prag” de curând. Ti-a fost frică de ceva? Care a fost cel mai intens gand?
Vorbesti de anul care a trecut, banuiesc, cu operatia, chimio, radio. Nu mi-a fost frica. Am luat-o cum a venit. Nu am avut timp sa ma rasfat cu lamentatii. Si nici nu ma caracterizeaza rolul de victima. M-am rugat si am actionat.

77

7. Cand spui tata te gândesti la…

Cel vesel om pe care l-am intalnit.

8. ‎Ti-ai fi dorit un frate sau o soră?
Nu. Nu ma plictiseam cand eram mica, imi gaseam mereu ceva de facut.

9. Cand ai spus ultima oara te iubesc..?
Spun des. Am cui.

10. Cand ti-a fost ultima dată dor..?
Acum.

11. Ca sa alegi, inseamna sa elimini. La ce ai renuntat in viata ca sa ajungi cea de azi.
La compromisuri. La ce nu se acordeaza cu valorile mele. La oamenii care construiesc provizoriu, aparent si de fapt sunt goi. Am riscat. Dar am lasat loc pentru ce e cu adevarat esential. Daca -ti ocupi sufletul cu aproximari, indulgente…cand mai traiesti maxim?

12. Pentru tine, teatrul este..
Menirea mea.

13. Cand te așezi seara cu capul pe perna sa visezi, te duci cu gândul la..
Nu mai visez la nimic cand pun capul pe perna, adorm brusc.

14. Cum crezi ca va evolua teatrul și lumea artistică în România. Poti sa iti câștigi existenta din acest domeniu?
Daca esti bun, da. Daca ceea ce faci e necesar, da. Spectatorul e destept, nu-l mai pacalesti. Cu cat va fi mai mare concurenta, cu atat mai mult vor izbuti cei care au valoare.

15. Cu ce crezi ca te diferențiezi fata de ceilalti regizori?
Repertoriul in primul rand. 95% dintre spectacolele mele sunt construite pe dramatizari. Ma intereseaza sa transform un text literar intr-un text scenic, e un laborator. Si altele care sunt numai ale mele.

16. Cand ai plâns ultima dată?
In timpul tratamentului, chiar si post tratament. Dar mai nou am invatat sa-mi pastrez lacrimile pentru momente de bucurie.

17. Dictonul dupa care te ghidezi in viata este..
iubeste si fa ce vrei. Sf Augustin

18. Daca ar fi sa pleci undeva singura in lumea asta, maine, unde ai pleca?
Pe luna.

19. Te cunosc de ceva vreme, ti-am văzut toate spectacolele( de la unele chiar nu lipsesc de vreo doua stagiuni) și de la toate, fără exagerare, am iesit intr-un alt fel decât am venit la teatru. Am iesit punandu-mi o intrebare despre mine, despre viața, despre cariera, am plecat cu zâmbetul pe buze, cu sufletul înmuiat de si in emoție. Cum faci? Ce le spui actorilor înainte de spectacol?
Hmmmmm. E magia, se intampla. Nu stiu sa explic. Stiu sa fac.

20. ‎Ce te inspira sa scrii?
Viata, cu toate ale ei.

21. ‎G53-primul teatru construit împreună este mai mult decat un imobil. Asa cum ti-am scris, am primit un mesaj zilele trecute de la cineva care inca mai are pliantul de la noi. Cum vezi evoluția G53? Ce aduce nou Grigita53 în spațiul cultural. Cu ce se diferențiază de celelalte spații culturale?
a) va fi primul teatru construit de la zero dupa 72 de ani
b) va fi construit pe texte unicat, premiera.
c) se doreste a fi o insula pentru generatia tanara, un laborator care sa-i uneasca pe toti cei care cauta in acelasi sens.

22. ‎Pune-ti Tu o intrebare si raspunde-ti.
Cine te-a ajutat sa ai succesul pe care-l ai sau ce?
Cine? Dumnezeu, evident. Am invatat sa ii cer sa imi dea ce am cu adevarat nevoie, nu ce cred eu ca am nevoie. Si alegerile mele par a fi corecte.

23. Cum ai îmbrățișa și ideea digitalizarii lumii artistice. Are ea nevoie de afirmare?
Nu inteleg inintrebarea. Mai bine spun ceva de CU CE VA SERVESC?, debutul meu ca actrita. Pe 21/22 noiembrie la Teatrul Metropolis ( sala Gloria). Alaturi de Maia Morgenstern si Rodica Mandache. E piesa scrisa de Pascal Bruckner special pentru G53.

24. De unde vine curajul?
Din pasiune si credinta.

25. ‎Descrie-te în 10 cuvinte.
Prin verbe ma definesc:
A invinge, a crede, a actiona, a fi, a trai impreuna, a invata, a uita, a ierta, a gresi si a iubi. In ce ordine vrei.

FB_IMG_1541409877882foto: Catalina Flamanzeanu

arunca un ochi si la...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.