Ploua si mi-e frig. Imi iau gandurile si ma cuibaresc in cel mai cald colt al sufletului meu. Stau acolo nemiscata, respirand sacadat si absorbind cu fiecare por al meu caldura. Sunt acolo. In sufletul meu. N-as mai pleca. Mi-e bine.

Ploua si mi-e frig. O picatura de ploaie mi s-a prelins pe ochi, a alunecat pe obrazul fierbinte, a strabatut gatul călâu si s-a oprit pe sanul stang, fix in dreptul inimii. Am inghitit in gol.

Intre o „buna dimineata” energica si o „buna seara” lenesa, ar trebui sa multumim mai des. Sa zambim mai des. Sa fim mai buni, mai iertatori si sa ne gandim ca atunci cand ploua, fiecare picatura care ni se prelinge pe obraz sunt dovezi si mai mari, palpabile, de iubire, multumire si dor, din partea lor… pe care candva ii puteam imbratisa si le puteam simti caldura…sufletului.