povestea 2 din trenul iasi-bucuresti

povesti din tren 2

era deja foarte cald si aglomerat in tren. multe persoane fara loc, agitatie si nervi.  imi epuizasem aproape toata energia, iar speranta ca va da drumul la aer conditionat era terminata. ma mai pansam cu ideea ca am loc intr-un vagon cu geamuri.

ma duc la baie. cand ma intorc o gasesc asezata pe jos, cu ghiozdanul alaturi, cu sapca ei roz pe care scria „Soi Luna” si un tricou cu franjuri ce imi aduce aminte de copilaria mea. urcase la Focsani, insotita de mama ei, o doamna plinuta, aproape deloc sociabila, insa cu mult bun simt. bunul simt s-a transmis si la minunatia de fetita, care de cand au urcat nu i-a incetat o clipa gurita. a vorbit fel de fel de lucruri, folosind un limbaj de „om mare”. a rezolvat enigme si a linistit persoanele aflate la celalalt capat al telefonului. in acest timp, mama ei manca pufuleti si se uita pe geam.

asezata pe jos, fetita isi impletea franjurii tricoului. profit de ocazie si intru in discutie:

” in cat impletesti tu acolo, in 3?”

” in 5.”

„in 5? wow. cum faci asta?”

„foarte simplu. mama mea m-a invatat sa impletesc in toate modurile posibile.”

„foarte tare. stii sa impletesti si parul la fel de frumos?”

„sigur.”

„ai putea sa imi faci si mie o coada impletita in 5, te rog frumos?”

„desigur, am sa incerc, insa aveti parul prea scurt si nu cred ca imi va reusi. o sa va impletesc mai bine in 3, bine?”

„bine. e foarte bine si asa. multumesc..si imi cer scuze, dar parul meu e putin incurcat, mi-am uitat peria acasa.”

cu manutele ei de fetita de 10 ani, imi desface cocul si se apuca de treaba.

„fara sa vad, imi place foarte mult ce-mi faci. simt ca o sa iasa bine”

„ma bucur. sper sa va placa. am terminat.”

ma ridic si ma uit in oglinda din compartiment. WOW. fetita asta imi ghicise gusturile. impletise pe gustul meu. ii multumesc mult, o felicit si…

„ce zici, mi-ar sta bine cu doua codite impletite?”

„sigur ca da. cum vreti dvs. vreti sa va desfac si sa va fac doua codite?”

„daca ai putea, mi-ar placea mult.”

„sigur, luati loc.”

se apuca din nou de treaba. tot compartimentul zambeste. zambim si noi. ii place ceea ce face. o vad. cu manutele ei mici imi desface parul in doua, leaga partea pe care nu o foloseste si se apuca de impletit.

„prima codita este gata, insa sunt curioasa cum o sa facem cu cealalta, deoarece nu am loc sa va impletesc.”

„stai doar o clipa sa vezi.” si ma rotesc astfel incat partea neimpletita ii ajunge in dreptul manutelor ei.

„ah. bun si asa. dar stati bine? sa nu va chinuiti si sa nu o loviti pe doamna de langa dvs.”

„da-da. stau foarte bine. totul e in regula.”

dupa 3 minute e gata. ca o coafeza adevarata vine in fata mea si se asigura de munca ei, dupa care imi da voie sa ma uit in oglinda.

al doilea WOW. imi statea atat de bine. imi placea foarte mult.  o complimentez si rasplatesc pe masura.

„stii sa impletesti foarte bine. imi place foarte mult.”

„ma bucur ca va place. chiar va sta bine.”

„ce vrei sa te faci cand vei fi mare? coafeza sigur iti va iesi, ai un har.”

„ah, nu. cantareata.”

„ei. serios? stii sa canti?”

„da.”

„ce tare. poti sa imi arati putin? imi place sa te ascult.”

„nu pot. ca mi-e putin rusine, asa… de oamenii din tren.”

„pai cum asa. gandeste-te ca o sa fii cantereata si o sa canti in fata multor oameni. ce iti place sa canti?”

„mie imi place sa cant in engleza si spaniola.”

„wow. chiar mi-ar placea sa te aud cantand si nu te fortez sa imi arati, insa te pot gasi pe internet, ai inregistrat ceva?”

„ah, da, v-as arata, dar am telefonul la incarcat si trebuie sa mai stea, pentru ca va trebui sa cobor si trebuie sa am baterie. scuzati-ma, nu v-am intrebat, cum va numiti?”

„ai dreptate. ioana, incanatata.”

„imi pare bine, ioana. eu sunt andreea. cati ani credeti ca am?”

„hmmm….10?”

„da. ati ghicit.”

zambesc. „mergi des cu trenul?”

„nu chiar. eu sunt din targoviste si cel mai mult merg cu trenul cand ne ducem la tara, la Focsani.”

„ce frumos..targoviste..nici nu cred ca am fost de foarte multe ori in targoviste. doar o data, sa vizitez turnul chindiei, dar si atunci, in trecere.”

„nu pot sa cred. targoviste e un oras frumos, cu muzee, restaurante si clima temperata.”

„doar targoviste are clima temperata?”

„eh, nu, cum sa va zic, tara are, Romania.”

„mhm. dar stii ca Romania este o tara cu clima temperat-continentala, cu munti, dealuri, podisuri, mare si iesire la Delta. ce clasa esti?”

„trec a IV-a. nu am facut din astea..”

„aha. si ce materie iti place cel mai mult?”

„matematica. dar stiti, eu ma plictisesc in orele de matematica, pentru ca sunt niste colegi, sa zicem mai inceti, pe care doamna trebuie sa ii ajute sa rezoltve exercitii mai grele, cum ar fi 50×4..”

„mhm. pai si de ce nu te muti la alta clasa mai buna?”

„pai dintr-a V-a vrea mama sa ma mute.”

„foarte bine. si ce alte materii mai faceti la scoala, pe langa cele normale.”

„avem un club de lectura. trebuie sa citim o carte pe luna si sa o povestim in fata clasei. imi place foarte mult.”

„serios? cat de tare. ce carte ti-a placut cel mai mult pana acum?

„singur pe lume.”

„nu pot sa cred. singur pe lume e cartea copilariei mele. ce ti-a placut cel mai mult din carte?”

„ca e singur.”

„pai si e de bine asta?”

„uneori da. uneori nu. dar stiti, eu stiu sa rezolv probleme grele de matematica..”

moment in care intervine in discutia noastra o bunica, fosta invatatoare intr-un sat uitat de lume, cu barbat profesor de matematica, ce ii da micutei o problema de mate. se gandeste asta mica, vine cu argumente, se duce dupa bunica, aceasta ii explica, dupa care, foarte lucida vine la mine si imi zice:

„problema asta o gasisem si pe google.”

mi-a dat sah mat. nu am stiut ce sa ii mai raspund, asa ca trec peste.

„am vazut ca ai desenat ceva mai devreme. ce reprezinta?

„ah, e o harta a memoriei. mi-a povestit prietena mea o intamplare din sat foarte urata, o crima si am incercat sa reproduc, sa imi fac o harta.

„mhm”

bunica intervine iar cu o problema. fetita se gandeste, nu stie sa o rezolve. se duce dupa bunica sa ii explice. se apropie de plecare. mama o roaga sa isi ia telefonul de la incarcat, ghiozdanul si sa vina la usa trenului. grabita, fetita lasa problema, lasa bunica si se grabeste sa plece. dupa 4 minute se intoarce.

„are intarziere 30 de minute trenul. m-am intors. unde e bunica sa imi explice problema?

ii fac un semn discret. se duce cu creionul si foaia sa ii deseneze si explice. vine satisfacuta la mine sa isi ia la revedere. acum chiar coboara.

ma uit la ea din tren, o las in urma si zambesc. m-a cucerit fetita asta prin felul ei matur de a fi, de a gandi la cei 10 ani, felul in care isi alegea cuvintele si politetea ei. te cucerea instant prin comportamentul ei si prin vocabularul dezvoltat. se vedea din prima ca este o fetita careia ii place scoala, ii place sa citeasca, dar cu toate acestea nu  ai fi zis, deoarece era saracacios imbracata. fetitia asta se descurca in orice situatie, sunt sigura. nu ii cunosc bagajul de experiente, dar din ce am reusit sa imi dau seama, fetita asta o sa ajunga ce isi doreste. andreea mi-a inseninat ziua si calatoria a fost o placere.

cu bunica am mai vorbit dupa ce a coborat fetitia si mi-a mai explicat cateva probleme de mate pentru clasa a IV-a, ca sa le stiu „cand oi avea si eu copii”. fusese invatatoare mult timp, ii trecusera sute de copii prin mana. acum, era in tren si se ducea la Sinaia sa isi inmormanteze mama.

„trenul are intarziere 20 de minute” anunta controlorul trecand prin vagoane…

arunca un ochi si la...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.